Avort: două cazuri ce au impresionat America

22 Oct

Doua marturii senzationale ale unor femei care au facut avort au aparut in Statele Unite saptamana trecuta. Prima este cartea Impossible Motherhood, de Irene Vilar, unde autorea isi descrie propriul calvar, avortand in 17 ani 15 copii nenascuti pentru a-i face in ciuda sotului ei. Un comentariu pe marginea acestei aparitii editoriale a aparut si in presa romana. Un altul este un blog al unui medic abortionist, care isi descrie propriile sentimente avortand un fat de 18 saptamini, in timp ce ea insasi era insarcinata in 18 saptamani. Remuscarile sunt reale, afirma medicul, sugerand ca medicii care impartasesc sentimentele ei ar trebui sa inceteze sa mai faca avorturi. (sursa : buletin de ştiri AFP)

Irene marturiseste ca toate intreruperile de sarcina au fost cauzate de imposibilitatea sa de a se distanta de viata dezastruoasa pe care o traia si de relatia disfunctionala cu primul sot, un profesor de literatura latino-americana, in varsta de 50 de ani, pe care l-a intalnit la varsta de 16 ani. Acesta o ameninta ca pot fi un cuplu doar daca renunta la idea de a avea copii, dupa cum declara aceasta pentru Los Angeles Times.
Irene  a  făcut 15 avorturi în perioada 16-33 ani.

Al doilea caz este descris de medicul Lisa Harris.
„Aveam un picioruş în forceps şi simţeam lovituri în burtă. Mi-au dat lacrimile.” Cu aceste cuvinte îşi începe medicul Lisa Harris un articol în care-şi descrie experienţa ca medic aborţionist, cu accent pe dezmembrarea „brutal de tulburătoare” a unui copil nenăscut în vârstă de 18 săptămâni, ea însăşi fiind atunci însărcinată tot în 18 săptămâni.

Astfel, ea explică felul în care a fost „mai curioasă decât de obicei să vadă părţile fătului când a terminat, întrucât trebuiau să fie similare cu cele ale fătului meu”.
„Am început procedura, ca de obicei”, povesteşte ea. „Am folosit o aspirare electrică pentru a elimina lichidul amniotic, am luat forcepsul şi am început să scot fătul bucată cu bucată, ca de obicei. Din fericire, acesta era într-o poziţie convenabilă, ceea ce a făcut ca prinderea părţilor mici (picioare şi braţe) să meargă mai uşor”.
“La prima introducere a forcepsului, am dat de o extremitate şi am început să trag de ea. An văzut un picioruş atârnat între dinţii forcepsului. Am scuturat forcepsul şi l-am desprins. Chiar în momentul acela, am simţit nişte lovituri în burta mea. Era una dintre primele dăţi când simţeam mişcările fătului. Mi-au dat lacrimile – fără ca eu să realizeze ce se întâmplă. Am simţit că era un răspuns care venea din trupul meu, ocolind complet procesul cognitiv obişnuit. Era ca şi cum un mesaj trecea prin mâna şi burta mea şi ajungea la ochii mei. A fost un sentiment copleşitor – un răspuns brutal de visceral – din inimă şi fără a fi influenţat de educaţia mea sau de opţiunile mele pro-avort. A fost unul dintre cele mai primare momente din viaţa mea. După ce am născut, nu mi-a fost mai uşor să fac avorturi în trimestru al doilea; de fapt, faptul că mă jucam cu mânuţele şi picioruşele bebeluşului meu n-a făcut decât să mă simt şi mai rău atunci când aveam de-a face cu părţi dezmembrate ale unor copii nenăscuţi.”

(citeşet tot articolul)

Anunțuri

3 răspunsuri to “Avort: două cazuri ce au impresionat America”

  1. Generatia Curata Octombrie 22, 2009 la 21:56 #

    Groaznice istorii, nu pot sa inteleg cum se poate decide o femeie la un act atit de crud.

  2. Eleonora Lisnic Octombrie 23, 2009 la 1:15 #

    În URSS se practica pe larg avortul, dar am impresia că numeroasele femei care recurgeau la el habar nu aveau ce se întâmplă cu adevărat, nici nu-şi puneau problema – erau educate în spiritul ateismului ştiinţific.
    Îmi amintesc că prin 87 au început să apară în presă materiale despre ce se întâmplă în timpul avortului, despre urmările nefaste pentru sănătatea femeii, dar încă nu se spunea că avortul este un păcat, o crimă, nu se punea încă problema omuleţului căruia i se curmă viaţa.
    Am auzit femei spunând că au mari mustrări de conştiinţă, dar şi despre alte lucruri povestesc… De asemenea, medici din Chişinău s-au confesat, în cercul lor de prieteni şi rude, că au refuzat să practice asemenea intervenţii după 90, după ce au conştientizau ce făceau. Şi asta datorită faptului că religia nu mai era interzisă, precum şi filmelor care arată detaliat, fără cenzură, lucruri care se povestesc şi în acest articol.
    Îmi mai vine acum un gând: îmi amintesc că în copilărie auzeam cum oamenii râd de femeile care nasc copii nefiind căsătorite. Şi rădeau oameni care-i împiedicau pe copiii lor să vină pe lume, omorându-i… Se credeau mai buni, mai respectabili decât „nemăritata cu copil”. Probabil, asemenea situaţii se mai întâmplă şi în zilele noastre.
    Iată cât de uşor pot fi inversate valorile unei societăţi. Mai ales când tac cei care pot explica nişte lucruri tinerei generaţii.
    Multă sănătate, să vă binecuvânteze Dumnezeu! Abordaţi teme de mare importanţă, cu mult curaj.

  3. Alexandru Curbet Octombrie 23, 2009 la 7:13 #

    Pentru Generaţia Curată,
    anul trecut am discutat cu o persoană care dorea să avorteze, motivul principal a fost şantajul băiatului care era şi tatăl copilului. El a şantajat-o că o va părăsi dacă nu face avort. Din păcate ,acea fată s-a lăsat convinsă.
    Aici nici eu nu înţeleg.

    Pentru Eleonora Lisnic,
    Mai multe articole la temă vă propun în categoria:
    https://alexcurbet.wordpress.com/category/avort/
    Mulţumesc de încurajare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: