Comportamentul . O îmbufnare „sănătoasă ” umple literalmente casa cu nori negri de supărare . Copilul care se pricepe la asta poate sta îmbufnat zile în şir, până când măcar el nu-şi aminteşte de unde a pornit totul . În general , motivul este că cineva a spus nu . Nu l-aţi lăsat să rămână undeva peste noapte , împreună cu alţi douăzeci de prieteni , nu l-aţi lăsat să-şi mai cumpere o jucărie sau să se uite din nou la Robocop , filmul lui preferat .
De ce fac asta . Îmbufnarea nu este decât o criză de furie tăcută . Copilul consideră că i se cuvine ceva ce n-a primit şi este furios . Reacţia lui : o grăitoare muţenie .
Reacţia dumneavoastră . Primul impuls pe care ţi-l trezeşte un copil îmbufnat este să-l înveseleşti .Îl vezi stând cu braţele încleştate de trup , într-o poziţie defensivă , şi arătând de parcă ar ţine felii de lămâie în gură . Ai vrea să-i spui : „Măi puiule , ce-i cu tine ?Hai vino la mine în braţe !” Părinţii unui copil îmbufnat sânt năpădiţi de simţăminte delicate- predomină vinovăţia , urmată întodeauna de dorinţa tot mai intensă de a ceda . De fapt , îmbufnarea este aşa de eficientă încât părinţii ajung rapid să tânjească după o criză de furie sănătoasă , tradiţională .
Strategia dumneavoastră .
Ignoraţi-l . Apoi încurajaţi-l să se exprime cu voce tare .
Ce să încercaţi în primul rând . Nu cedaţi . Înainte de orice , amintiţi-vă că s-a îmbufnat pentru că i-aţi refuzat o pretenţie neîntemeiată . Îmbufnarea înseamnă o retragere agresivă – o încercare de manipulare .E normal să vrei tot felul de lucruri şi , ca fiinţe inteligente ce sânt , copiii se vor îmbufna tot timpul dacă această tactică se dovedeşte măcar o dată eficace . Dacă îl ignoraţi , nu capătă satisfacţie .
O sugestie utilă . Dacă totuşi copilul rămâne îmbufnat , înseamnă că a obţinut un soi de satisfacţie .
Practic.
- Nu arătaţi că îmbufnarea lui vă necăjeşte . Nu schimbaţi nici conţinutul , nici stilul activităţii dumneavoastră obişnuite .Comportaţi-vă firesc şi adoptaţi o atitudine veselă sau , cel puţin , neutră .
-dacă devine insuportabil spuneţi-i să părăsească încăperea .
- după ce i-a trecut , încurajaţi-l să vorbească . Copilul cu acest comportament are mare nevoie să ştie că vreţi să-i înţelegeţi sentimentele .
Atenţie ! Mai important ca orice este să-l ajutaţi să vorbească despre dezamăgirea lui şi despre atitudinea adecvată faţă de ea .
Ce să faceţi .
- admiteţi că s-ar putea să aibă o nemulţumire justificată . Nu ignoraţi automat solicitările ori preocupările copilului dumneavoastră . Diferenţa dintr un rucsac şi un sac de sport vi se pare nesemnificativă , dar lui îi poate strica sau însenina viaţa .Arătaţi-i copilului că sânteţi întotdeauna dispuşi să vorbiţi despre problemele lui . Convingeţi-l că există şi alte soluţii decât să stea îmbufnat .
- descurajaţi acest comportament de la bun început . Înainte de a se îmbufna , spuneţi-i ceva de genul : „Pari supărat. Nu vrei să stăm de vorbă ?” Dacă refuză , lăsaţi-l în pace .
- încurajaţi-l dacă , în cele din urmă , începe să vorbească despre ce-l doare , spunându-i : „Îmi place când îmi spui ce ai , chiar şi atunci când aflu că eşti supărat pe mine .”
Ce să nu faceţi .
–Nu îi daţi târcoale cât timp stă îmbufnat şi nu încercaţi să-l scoateţi din starea asta întrebându-l dacă vrea să vadă meciul de la TV sau să mănânce o prăjiturică- asta îi dă satisfacţie .
- Nu deveniţi un model negativ, îmbufnându-vă la rândul dumneavoastră ori tratându-vă soţul (soţia ) cu răceală .
- Nu vă resemnaţi .Cineva cu adevărat îmbufnat poate să producă în casă o atmosferă pestilenţiată . Toată lumea simpte apăsarea agresiunii pasive . Când copilul devine insuportabil , cereţi-i să iasă din cameră . Dacă e vorba de un copil mai mare , rebel , e posibil să fiţi nevoit să ieşiţi dumneavoastră . Oricum , trebuie s-o faceţi cu calm , fără mânie . În lipsa unui public ,majoritatea copiilor nu se vor mai obosisă se dea în spectacol .
Din nou atenţie !Reţineţi , nu o faceţi din răutate! Se simt într-adevăr nefericiţi .Dar nici nu faceţi greşeala să credeţi cî aveţi misiunea de a vă menţine încontinuu copilul fericit . Părinţii copiilor mereu îmbufnaţi le plâng adesea de milă şi micile victime îşi dau repede seama că nefericirea lor este o armă redutabilă .
(„Cum să devenim părinţi mai buni” de Stanly Shapiro , Karen Skinulis)
Curbet Alexandru 