Biserica din Tesalonic era o biserică căreia Apostolul Pavel i-a scris de mai multe ori , scrisoarea a doua , care este numită şi Epistola a doua către Tesalonceni , dă o caracteristică interesantă acestei biserici , iar din punctul meu de vedere chiar foarte frumoasă . Acum noi trăim într-o vreme când biserici sunt multe şi diferite dar vreau să vedem succint câteva caracteristici frumoase ale acestei biserici .
Au o credinţă vie .
Credinţa lor se numea vie deoarece se manifesta în relaţia cu oamenii . O relaţie frumoasă cu Dumnezeu nu poate să nu se vadă în relaţia cu oamenii :
” Trebuie să mulţămim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentrucă credinţa voastră merge mereu crescînd, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult.”
O credinţă vie şi crescândă se vede într-o relaţie bazată pe dragoste . Dragostea se vede în mai multe aspecte – acceptarea celor care sunt slabi în credinţă :
„Noi, cari sîntem tari, sîntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi, şi să nu ne plăcem nouă înşine.” (Romani 15:1)
Sau în relaţia de zi cu zi :
„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.” (1 Corinteni 13:4-8)
V-aţi închipuit aşa biserică ? Pare a fi visul oricui .
Statorinici în prigoniri şi necazuri .
În biserica din Tesalonic cu siguranţă existau prigoniri căci era într-un imperiu care se închina regelui şi multor idoli . În filmul „Quo vadis” se descrie într-un mod foarte frumos o biserică din acele timpuri – doar că erau creştinii din Roma antică , la un moment dat împăratul Nero a dat foc Romei şi a învinuit creştinii de aceasta .
„De aceea ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile, pe cari le suferiţi.”
În secolul trecut , secolul comunismului biserica a suferic iarăşi una din cele mai dure prigoniri până acolo că erau distruse templele şi transfomate în grajduri şi depozite, iar cei ce mergeau la biserică în noapte învierii erau discutaţi la adunarea partidului şi mustraţi aspru. Unor creştini li se cerea în mod forţat să se dezică de credinţa lor .
Astăzi biserica suferă prigoniri din partea oranizaţiilor care promovează imoralitatea şi doresc ca răul să fie numit bine iar binele rău . Doresc să ajungă la un nivel de degradare pe care biserică să-l binecuvinteze : se doreşte ca homosexualii să fie consideraţi cu drepturi egale (pe care deja le au ) şi chiar să se căsătorească civil şi religios .
Se insistă mult ca biserica să-şi „revadă ” unele principii , ca să devină mai „tolerantă” . În Suedia , bisericile deja au capitulat – au acceptat să cunune religios cuplurile homosexuale .
În acest secol prigonirile vin din partea autorităţilor şi unor organizaţii care chipurile militează pentru drepturile omului .
Întrebarea e dacă biserica va rămâne statornică în credinţa ei .
Cine mi-a spus că exemplele frumoase sunt urmate . Doresc să se întrebe fiecare creştin dacă nu cumva credinţa şi statornicia lui sunt puse la bătaie ?
Biserica din Tesalonic era formată din oameni care au luat toţi o hotărâre fermă şi aceasta a făcut ca biserica să aibă impact în societate .
Dumnezeu să ne ajute ca să fim un exemplul frumos pentru ceilalţi .
Curbet Alexandru 