Principiul doi al termodinamicii – aspecte energetice ale începuturilor (partea 2)

Continuare la partea 1 .

Pare să fie evident că a doua lege a termodinamicii constituie o serioasă problemă pentru modelul evoluţionist . Creaţioniştii se întreabă nedumeriţi de ce evoluţioniştii acordă aşa de puţină atenţie acestei probleme . Cele mai multe cărţi care propagă evoluţia nu o menţionează niciodată , şi mulţi savanţi evoluţionişti competenţi sunt înclinaţi să o lase deoparte, ca fiind fără importanţă pentru subiect . Însă când sunt presaţi să reconcilieze principiul entropiei cu evoluţia , ei dau deobicei unul din următoarele răspunsuri :

1 „A doua lege a termodinamicii nu se aplică sistemelor vii.”

„În cursul complex al evoluţiei sale , viaţa manifestă un remarcabil contrast cu tendinţa exprimată prin a doua lege a termodinamicii .Acolo unde a doua lege exprimă o progresie ireversibilă către entropie şi dezordine crescândă , viaţa evoluează continuu spre nivele de ordine mai superioare . Şi mai remarcabil însă este faptul că acest impuls evoluţionar spre ordine tot mai mare este de asemenea ireversibil . Evoluţia nu merge înapoi .”

Dar a te limita la afirmaţia că evoluţia contrazice legea a doua (aceasta fiind singurul lucru pe care îl face autorul mai sus citat) reprezintă o insuficientă justificare pentru supoziţia că această lege nu se aplică vieţii . Fără discuţii , el afirmă , pur şi simplu , că evoluţia este adevărată . Realitatea este ,desigur , că procesele vieţii sunt esenţialmente nişte procese chimice foarte complexe şi legile termodinamicii se aplică la procesele chimice. Unul dintre cei mai competenţi bio-chimişti , Dr. Harold Blum , el însuşi un evoluţionist convins , a făcut multe eforturi ca să-şi convingă colegii biologi că entropia se aplică proceselor vieţii .

„Oricât de atent am examina energetica sistemelor vii , nu găsim nici o dovadă a înfrângerii principiilor termodinamicii , dar vom întâmpina un grad de complexitate neîntâlnit în lumea nevie .”

2 „A doua lege este numai o afirmaţie statistică şi excepţiile sunt posibile.

Dar iată ce arată Angrist :

„Numai că şansele împotriva unui astfel de eveniment sunt extraordinar de mari … Chimistul Harry A. Bent a calculat şansele unei reversiuni locale a entropiei , şi anume , posibilitatea ca o calorie de energie termică să fie convertită total în lucru mecanic .Rezultatul său poate fi exprimat printr-un exemplu statistic familiar , anume , probabilitatea ca un grup de maimuţe care lovesc la întâmplare clapele unor maşini de scris să producă operele lui Shakerspeare. Conform calculelor lui Bent , probabilitatea unei astfel de convertiri este aproximativ aceeaşi ca şi probabilitatea că maimuţele vor putea produce opera lui Shakspeare de 15 quadrilioane de ori la rând fără greşeală . ”

3 „Probabil că legea a doua nu acţiona în epocile trecutului îndepărtat.”

Ei bine , poate că în trecutul îndepărtat , în epocile când se presupune că a avut loc evoluţia , acţiona un alt principiu , poate „Principiul inovării şi integrării naturiste” aşa cum este el prezis de modelul evoluţionist .Dar presupunerea aceasta ar fi tot una cu o negare a presupunerii de bază a evoluţiei , anume , că procesele prezente sunt suficiente pentru a explica originea tuturor lucrurilor . De fapt , acest argument ar recunoaşte valabilitatea punctului de vedere creaţionist , recunoscând că pentru a explica lumea prezentă sunt necesare procese creative speciale care au operat numai în trecut .

4 „Probabil că a doua lege nu se aplică în alte părţi ale universului .”

Chiar şi un savant atât de competent cum este Isaac Asimov sugerează acest lucru .

„Noi nu cunoaştem toate genurile de lucruri care se întâmplă în univers . Schimbările pe care le observăm noi sunt toate în direcţia unei entropii crescânde .Totuşi , undeva s-ar putea să aibă loc schimbări în condiţii neobişnuite pe care noi nu le putem studia încă şi care sunt în direcţia unei entropii descrescânde.”

O astfel de speculaţie poate fi interesantă , dar ea n-are nici o legătură cu ştiinţa . Nu există nici o dovadă – şi puţini oameni de ştiinţă cred – că legile sunt diferite în alte părţi ale universului (el este un uni-vers şi nu un di-vers!) . Oricum ar sta lucrurile în altă parte , noi discutăm problema originiilor aşa cum se aplică ea pe pământ şi la viaţa terestră , şi a doua lege se aplică pe pământ .

5 „A doua lege nu se aplică principiilor deschise .”

Indiscutabil , cel mai comun răspuns dat de evoluţionişti problemei puse de a doua lege este acela de a nega aplicabilitatea ei la sistemele deschise , aşa cum este pământul . De vreme ce de la soare vine suficientă energie ca să compenseze şi să întreacă pierderea de energie din procesele sale datorită entropiei , zis ei , problema este irelevantă.

Dar , răspunsul acesta este însuşi este irelevant , de vreme ce el confundă cantitatea de energie (care cu siguranţă este destulă) cu convertirea energiei . Problema nu este dacă există destulă energie de la soare pentru a susţine procesele evoluţioniste ; problema este cum susţine energia soarelui evoluţia?

Cu toate că este adevărat că cele două legi ale termodinamicii sunt definite mai sus în funcţie de unele sisteme izolate ,este tot atât de adevărat că în lumea reală nu există sisteme izolate . Toate sistemele sunt în realitate sisteme deschise şi , în plus , este sunt deschise într-un grad mai mic sau mai mare , direct sau indirect , energiei de la soare . De aceea a zice că pământul este un sistem deschis energiei soarelui nu explică nimic , de vreme ce aceeaşi afirmaţie este adevărată pentru oricare alt sistem !

În toate sistemele , a doua lege descrie o tendinţă de a merge de la ordine spre dezordine ; în cele mai multe sisteme , timpul produce o schimbare faptică de la ordine la dezordine .

(Creaţionism ştiinţific )

#creatie, #evolutie