1 Preziceri ale modelului evoluţionist cu privire la legile fundamentale .
Dacă modelul evoluţionist ar fi realmente un cadru eficace pentru prezicerea de date ,el ar trebui cu siguranţă să prezică principiile fundamentale pe baza cărora funcţionează natura . Dacă este realmente adevărat că materia haotică a evoluat prin stadii succesive în elemente , stele polimeri chimici ,celule vii , viermi , peşti , amfibii ,reptile ,mamifere şi , în sfârşit ,în om , atunci este evident că trebuie să existe un principiu puternic şi atotcuprinzător care împinge sistemele spre nivele de complexitate tot mai înalte . Aceasta este cu siguranţă cea mai fundamentală şi mai importantă prezicere a modelului evoluţionist , anume ,o lege fundamentală de organizare crescândă , care produce noi sisteme în natură şi care dezvoltă şi sisteme existente , transformându-le în sisteme superioare .
Nimeni nu va prezice vreodată , pe baza presupunerilor evoluţioniste ,astfel de legi cum sunt prima şi a doua lege a termodinamicii .
2 Preziceri ale modelului creaţionist cu privire la legile fundamentale .
Modelul creaţionist , pe de altă parte, prezice explicit cele două legi . De vreme ce el postulează o creaţie primară care a fost atât completă cât şi perfectă şi cu un scop precis , este evident întâi , că un principiu al conservării va fi stabilit că să asigure realizarea scopului entităţilor create şi , în al doilea rând , orice schimbări care vin ca nişte intruşi , ca să zicem aşa ,în creaţia perfectă sînt inevitabil dăunătoare.
Acest principiu prezis este exact opusul a ceea ce s-a prezis prin modelul evoluţionist : conservare în loc de inovare şi dezintegrare în loc de integrare!
Înrebarea este: care prezicere este confirmată din faptele observaţiei ? Răspunsul este că prezicerea creaţionistă este confirmată exact de legile termodinamicii , care sunt acceptate acum universal de oamenii de ştiinţă ca fiindcele două legi care guvernează toate procesele naturale. Principiul conservării este prima lege ,şi principiul dezintegrării este a doua lege . Prezicerile evoluţioniste despre inovaţie şi integrare există numai în domeniul filosofiei evoluţioniste , nu şi în domeniul datelor ştiinţifice observabile .
„Cele două legi ale termodinamicii sînt , presupun eu ,acceptate de fizicieni ca probabil cele mai sigure generalizări din experienţa pe care o deţinem”. (P.W.Bridgman „Reflections on Termodynamics”)
A doua lege a termodinamicii este importantă în această discuţie , mai ales pentru că ea afirmă că există în natură un principiu universal al schimbării , a cărui direcţie este descendentă nu ascendentă , cum ar cere evoluţia .El poate fi definit în diferite forme , în contexte diferite , după cum urmează :
1 Temodinamica clasică .
„În orice schimbare fizică ce are loc prin ea însăşi entropia întotdeauna va creşte .” (Entropia este „o măsură a cantităţii de energie care nu poate fi transformată în lucru mecanic .”)
2 Termodinamica statistică .
„Echivalentul entropiei în contextele clasice statistice se înţelege din următoarele „Fiecare cantitate de energie are asociată cu ea o calitate caracteristică numită entropie. Entropia măsoară gradul de dezordine asociat cu energia .”
Energia trebuie să curgă întotdeauna într-o astfel de direcţie încât entropia să crească .”
După cum ştim , toate schimbările sînt în direcţia unei entropii crescânde , a unei dezordini crescânde , a unui haos crescând ,a unei degradări .
Pentru evoluarea spre un organism mai avansat ,energia trebuie cumva câştigată ,ordinea trebuie crescută , informaţia trebuie adăugată . A doua lege a termodinamicii spune că aceasta nu se va întâmpla în nici un proces natural decât dacă intervin factori externi care o fac să se întâmple .
„Este una din consecinţele acestei legi că toate procesele reale decurg ireversibil … Orice proces dat din universul acesta este însoţit de o schimbare în mărimea unei cantităţi numită entropie… Toate procesele reale au loc cu o creştere a entropiei . Entropia măsoară de asemenea haosul sau lipsa de ordine din sistem ; cu cât este mai mare haosul cu atât mai mare entropia .” (va urma )
(„Creaţionismul ştiinţific”)
Curbet Alexandru 