Deosebiri dintre sistemul de învăţământ japonez şi moldovean

„În Japonia atitudinea faţă de profesori este deosebit de respectuoasă , acesta bucurându-se de un statut social foarte înalt .”

Aşa începe articolul „Statutul profesorului în societatea japoneză ” din revista Pro-Didactica.

Am rămas impresionat de statutul care-l au profesorii în această ţară . Iată care sunt deosebirile dintre sistemele de învăţământ dintre Japonia şi R.Moldova .

Japonia

R.Moldova

Profesorii sunt responsabili atât de instruirea copiilor cât şi de educaţia lor morală , de formarea caracterului , de inocularea valorilor japoneze fundamentale

La noi încă e experiment : s-a încercat cu „Deprinderi de viaţă” , apoi a fost o tentativă cu „Sexul pe înţelesul celor mici”(ţinta erau copiii de la grădiniţe ) , acum s-a introdus „educaţia moral-spirituală” .Se doreşte ceva , dar însă nu s-a atins nivelul dorit ,dar se pare că şi manualele nu trec un control riguros .

Profesorii sunt preocupaţi de viaţa şcolară a elevilor /studenţilor , precum şi de cea familială .

La noi e aceeaşi preocupare , dar fără părinţi – ei sunt în marea lor majoritate plecaţi .

Competiţia pentru a obţine un post e mare : pentru 38.000 de posturi vacante anual se luptă 200.000 de persoane .

La noi nu sunt suficienţi profesori , iar cei care sunt – cei mai mulţi sunt aproape de vârsta de pensionare . Aşa că riscăm să rămânem fără profesori în câţiva ani .

Învăţământul este un domeniu de activitate cu prestigiu , care le oferă tinerilor o carieră atractivă . Remunerearea profesorului este unul din motive pentru care această profesie este foarte cotată .

Salariul complet al unui angajat al învăţământului este alcătuit din salariul de bază şi un bon anual echivalent cu cinci salarii lunare .

La noi învăţământul este ultimul domeniu la care se gândesc absolvenţii să activeze .

A crescut mult dispreţui elevilor faţă de profesori .

Remunerarea este destul de joasă .Pentru a avea un salariu de 2500-3000 lei , un profesor e obligat să lucreze dublu …. şi să aibă cel puţin 10 ani lucraţi în domeniu .

Un profesor căsătorit ,care are copii , beneficiază de un salariu mai mare decât un profesor fără copii sau necăsătorit .

Contează doar vechimea în muncă şi numărul de ore .Dacă nu îţi este suficient – statu nu se implică cu nimic .Din acest motiv – mulţi profesori abandonează : deşi le place ceea ce fac – întreţinerea familiei este mai importantă .

Societatea japoneză este conştientă de faptul că investiţia în educaţie este o investiţie în viitor .

PS Aşa este în educaţia copiilor – ceea ce semeni aceea şi culegi . Semănăm ignoranţă şi analfabetism – vom avea doar muncitori necalificaţi şi vom lucra peste hotare .

Interesant este că şi Dumnezeu avertizează în privinţa educţiei copilului :

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s’o urmeze, şi cînd va îmbătrîni, nu se va abate dela ea. ” (Proverbe 22:6 )

Noi ca şi societate trebuie :

– să învăţăm tinerii Cuvântul lui Dumnezeu (să fie reintrodusă studierea Bibliei în şcoli ).

– să le arătăm o cale corectă ,

– să investim cu adevărat în tineri prin educaţia lor .

Dumnezeu să ne ajute la aceasta .

#invatamant, #educatie, #moldova, #societate, #tineri

Centrul Bucurestiului, raiul pedofililor


(Razvan Chiruta, Petre Teodoru)
Miercuri, 11 Februarie 2009

Dupa ce in editiile trecute reporterii „Romaniei libere” au refacut traseele prin care adolescenti romani ajung sa se prostitueze in marile capitale europene, astazi si-au indreptat atentia asupra unui fenomen cel putin la fel de ingrijorator: pedofilia in centrul Bucurestiului. Acest flagel a fost intens prezentat de mass-media in anii trecuti, mai ales in legatura cu scandalurile in care au fost implicate personaje celebre, precum Kurt Treptow, istoricul american condamnat la inchisoare in Romania pentru abuz sexual asupra unor

copii. De o buna bucata de vreme, insa, politia nu a mai prezentat nici un caz de pedofilie. Din acest motiv, multi au fost tentati sa creada ca fenomenul a disparut, iar problema copiilor abuzati sexual a fost rezolvata. Din pacate, lucrurile stau exact pe dos: nimic nu a fost rezolvat.

Reporterii „Romaniei libere” au gasit fara prea mult efort numerosi copii ai strazii din Bucuresti care povestesc cum sunt racolati de pedofili straini si autohtoni. Intocmai ca in anii ‘90, astfel de lucruri au loc chiar sub nasul politistilor sau al functionarilor de la Autoritatea pentru Protectia Drepturilor Copilului. Angajatii acestei din urma institutii au recunoscut ca, desi cunosc fenomenul abuzurilor sexuale care au loc asupra tinerilor fara adapost, nu au cum sa-l previna deoarece colaborarea cu politistii si jandarmii, singurii care ar putea opera arestari, este ca si inexistenta. Politia a refuzat sa raspunda intrebarilor adresate in scris de „Romania libera”, desi am asteptat zece zile o reactie oficiala din partea acestei institutii.

„Un englez l-a amenintat ca-l arunca de la balcon daca nu se culca cu el. si atunci au facut-o cu prezervativ.” Asa incepe una dintre povestile lui Mirel, un copil al strazii din Bucuresti, despre experientele sexuale ale prietenilor sai din Piata Universitatii. Lui Mirel ii este rusine sa vorbeasca despre experientele lui. Cand il intrebam, rade fortat, isi pune capul intre genunchi, se ascunde.
Mirel nu a implinit inca 18 ani, dar traieste pe strada de cand se stie. Canalele si gurile de metrou din jurul Pietei Universitatii reprezinta casa lui. „Un tip mi-a dat mie si lui Marian cinci milioane sa intram cu el in bloc. Am spus ca nu. I-am zis: «Du-te, frate, de aici!» Dar alti baieti merg! Spoitoru a fost”, spune Mirel.
Desi este iarna, Mirel este imbracat in pantaloni scurti. Din cand in cand se strange de frig, se invarte, se misca incontinuu. La un moment dat, nu mai rezista, se intoarce spre prietenul sau si-i cere tricoul. Andrei ezita o secunda, apoi isi scoate haina si i-o da. Mirel se mai joaca un pic cu tricoul, apoi se imbraca. Bucata aia de panza subtire doar ii da impresia ca-i tine de cald, mai ales ca are si cate o gaura pe fiecare umar. Acum, Andrei devine agitat. Frigul il prinde tot mai mult, asa ca se strange de mijloc, face exercitii stanga/dreapta, se ridica in picioare si alearga un pic. Dar nu poate sa-si ceara haina inapoi, e randul lui Mirel sa o poarte.

L-a batut si l-a violat
In cele din urma, Mirel prinde curaj si incepe sa-si povesteasca pataniile. Il mai imping de la spate si prietenii sai, mai relaxati in fata camerei de filmat. Asa ca, in cele din urma, recunoaste ca si el a avut o experienta sexuala cu un pedofil. De fapt, a fost batut si obligat de acesta din urma sa accepte un act de sex oral.
» Reporter: si cu bodyguardul asta cum s-a intamplat? Aici te-a luat sau unde?
Mirel: Eram desculti si mi-a zis: „Hai, mai, la mine, ca sa iti dau o pereche de adidasi”. si dupa aia mi-a zis: „Aoleu, mi-e mila de tine, Mirele, de cand asteptam ca sa te prind”.

» R.: Si te-a batut?
A.: Da.

» R.: Si dupa aia?
A.: Mi-e rusine… (da din cap ca da).

Din pacate, povestea lui Mirel e doar una dintre alte zeci asemanatoare. Unii copii au fost fortati, altii au fost pacaliti, o parte o fac de bunavoie, pentru banii pe care ii pot castiga in acest mod.
Vali are 20 de ani, dar e pe strada de opt ani. L-am gasit si pe el tot in Piata Universitatii. Cersea la semafor, printre masini, cu nepotul sau de 12 ani, Marian. Baiatul cel mic arata ca o fata. Are parul lung, cercei in ambele urechi si trasaturi feminine. Impreuna cu Vali si Marian a venit la intalnirea cu noi si Madalina, care mai are o luna pana face 18 ani. Fata s-a nascut pe strada si a crescut tot aici. Are o punga de aurolac din care trage din cand in cand. „Imi da o senzatie asa, de parca ai fi beata. Ma face sa uit de viata mea”, ne explica fata. Madalina tremura din toate oasele, nu atat de frig, si abia poate vorbi. Chiar si cu Vali, care e un soi de lider al lor, faci eforturi sa intelegi ce spune.

» Reporter: stiu ca vin o gramada de straini pentru copii, pentru baieti.
Vali.: Da, dar nu prea vine mereu, mereu. O data la o saptamana.

» R.: Si cati bani va dau?
V.: Eu am fost la unul, Adi, cu BMW-ul… I-am spus: „Mai, nene, eu nu o fac…”. Unul m-a abordat o data. Mi-a spus: „Vrei sa faci baie?”. Eram murdar si am spus: „Hai ca fac”. Mi-a dat niste spaghete. Mi-a dat 50 de euro.

„Cauta, mai ales, copii”
Vali stie, la randul sau, multe povesti despre tineri agresati sau care se vand pe bani, care se prostitueaza. Unii cu straini, altii cu romani. Vali isi aminteste cum s-a laudat unul dintre cei ce traiesc in canalele de la Piata Romana ca a primit 300 de euro pentru o partida de sex cu un barbat. Baiatul era foarte mandru de suma primita, pentru ca de obicei plata e mult mai mica.

» Reporter: Ce cauta barbatii care va cumpara, baieti sau fete?
Vali: Fete, baieti din astia de seamana lu’ nepotu-miu.

» R.: Mai tineri?
V.: De 17, 18 ani. Mai maturi, asa, nu.

» R.: Nu vor majori?
V.: Nu.

» R.: Si cat ofera ei?
R.: 50 de euro, 100 de euro, un milion, 500.000 de mii, depinde cat are.

Tot Vali ne dezvaluie ca barbatii care-i violeaza sau ii „inchiriaza” pentru sex sunt organizati in adevarate filiere. Cei straini, mai ales, nu vin singuri daca nu cunosc limba romana. Aproape de fiecare data sunt insotiti de un traducator.
Zonele preferate de straini si romani pentru racolarea de copii in Bucuresti sunt Piata Universitatii, Piata Romana si zona Ateneului Roman.

Autoritatea pentru Protectia Copilului: „Avem nevoie de ajutor”
Povestile acestor minori, care poate pentru multi bucuresteni pot parea incredibile, sunt confirmate de functionari ai Autoritatii pentru Protectia Drepturilor Copilului. Mai mult, Adina Codres, consilier in cadrul acestei institutii, admite ca numarul abuzurilor sexuale este in realitate mai mare decat in statistici. „Potrivit datelor pe care le detinem, pana in septembrie 2008 au fost 26 de cazuri demonstrate de exploatare sexuala”, ne-a precizat Adina Codres. Jumatate din cazurile confirmate au avut loc in orase, iar restul la tara. De asemenea, opt s-au produs in familie, dar restul in alte parti, conform statisticilor oferite de ANPDC.
Dincolo de aceste date, exista mult mai multe cazuri despre care autoritatile nu au informatii sau, mai grav, nu le pot demonstra. „Abuzul sexual, in general, este foarte greu de demonstrat. Doar printr-un flagrant”, afirma Adina Codres. Paradoxal este insa ca acesti copii ai strazii care ajung victime ale abuzului sexual sau se prostitueaza pe bani sunt racolati la doar 500 de metri de sediul central al ANPDC din Bucuresti. Consilierul Adina Codres afirma insa ca institutia nu e capabila sa-i protejeze singura pe copiii strazii. „Intr-adevar, suntem la 500 de metri, dar Autoritatea nu poate face singura prevenirea si combaterea acestui fenomen, ci doar impreuna cu organele abilitate sa stea acolo. Noi, ca experti in autoritate, nu am putea sa facem lucrul acesta, sa stam acolo, langa copii, in traficul de la Universitate.

Acolo sunt alte institutii (n.r. – Politia Comunitara, Jandarmeria) care sunt in parteneriat cu noi, astfel incat sa combatem impreuna. In momentul acesta, lucram la un plan, desi toata lumea rade cand mai spune cineva dintr-o autoritate centrala ca are un plan. «Iar planuri, iar strategii!» Dar daca nu exista o coerenta, o consecventa si o colaborare, degeaba ma vait eu ca la 500 de metri exista copii in strada. Eu i-am vazut, am instrumentat direct un caz. Dar fenomenul este unul extrem – e vorba de o filiera, de trafi-canti, de oameni care se informeaza unul pe celalalt, se duc unul pe celalalt, este o zona de infractionalitate foarte grava.”
» Pedofilii, monitorizati in SUA
Tarile vestice sunt extrem de dure cu pedofilia. In California, o persoana condamnata pentru abuz sexual asupra unui minor este monitorizata si dupa ce iese din inchisoare, pentru ca la orice incercare de abuz asupra unui minor sa fie reperata si sa se intervina in timp util. In Canada, parintii nu au voie sa doarma in acelasi pat cu copiii lor. Autoritatile reactioneaza imediat la reclamatiile facute de un strain sau de un copil. Pedepsele pot ajunge si la zece ani de inchisoare.

» Politia ridica din umeri
Desi problema abuzurilor sexuale asupra copiilor strazii este cunoscuta de autoritati, aceasta nu pare a fi o preocupare reala pentru politistii romani. Am adresat Inspectoratului General al Politiei urmatoarele intrebari: Exista statistici si studii ale IGPR privind pedofilia in Romania? Ne puteti spune cati pedofili au fost cercetati sau arestati in ultimii doi ani?
Ce masuri ati luat pentru diminuarea acestui fenomen? Nu am primit nici un raspuns, in conditiile in care au trecut mai bine de zece zile de la adresarea unei solicitari oficiale.

Lista neagra a pedofililor
Romania este de multi ani o destinatie preferata pentru pedofilii straini. Presa a relatat in numeroase randuri despre perversi care au intretinut relatii sexuale cu minori. Unul dintre pedofilii „renumiti” este Kurt Treptow (foto), un istoric american care in 2002 a fost arestat la Iasi. Cazul sau s-a dovedit cu atat mai controversat cu cat a fost suspectat a fi agent dublu CIA si SIE. Kurt Treptow a fost condamnat atunci la sapte ani de inchisoare, dar a fost eliberat intre timp pentru buna purtare. In acelasi an, tot la Iasi, a mai fost arestat si Michel Sounalet, acuzat ca a facut sex cu un minor. Francezul a fost condamnat la patru ani de inchisoare, dar a iesit dupa numai doi, din cauza varstei sale inaintate.
Lista cu nume de pedofili arestati in Romania mai cuprinde, printre altii, si pe: francezul Michel Paul Albenque, condamnat pentru ca a intretinut raporturi sexuale cu sute de tineri; pe britanicii Andrew John Robert Badler, pastor al Bisericii Internationale Penticostale, surprins intr-un apartament din Bucuresti cu doi baieti de 15 ani, si Mason Neal Jeffrey, poet, care a corupt si supus la perversiuni sexuale zece copii.
Germanul Jürgen Dieter Henk (56 de ani) a racolat, in perioada iulie-decembrie 2000, mai multi copii ai strazii, cu varste cuprinse intre 15 si 17 ani. Bolnav de SIDA, pedofilul i-a infectat pe numerosi aurolaci timisoreni si a decedat un an mai tarziu, pe patul unui spital din Targu Mures.

preluat de pe : românia liberă .

#homosexualitate, #imoralitate, #marturie, #nedescriminare, #pericol, #pacat, #sex, #tineri