Oamenii plâng din diferite motive , unii de ciudă , alţii de durere , sunt şi din cei care plâng de fericire . Însă Domnul Isus a zis în predica sa :
„Ferice de cei ce plâng căci ei vor fi mângâiaţi .” Despre ce fel de plâns vorbeşte Dumnezeu ?
Oare se are în vedere orice plâns ? Orice motiv de plâns aduce mângâiere ? În acest articol vreau să prezint ce înseamnă să plângi după voia lui Dumnezeu .
Isus a plâns .
În Evanghelii se spune că Domnul Isus a plâns . Să vedem ce l-a făcut pe El să plângă .
Isus a plâns când a venit să-l învie pe Lazăr , fratele lui Marta şi Maria .
„ Maria, cînd a ajuns unde era Isus, şi L-a văzut, s’a aruncat la picioarele Lui, şi I-a zis: ,,Doamne, dacă ai fi fost aici, n’ar fi murit fratele meu.„
Isus, cînd a văzut-o plîngînd, pe ea şi pe Iudeii cari veniseră cu ea, S’a înfiorat în duhul Lui, şi S’a tulburat. Şi a zis: ,,Unde l-aţi pus?„ ,,Doamne,„ I-au răspuns ei, ,,vino şi vezi.„ Isus plîngea.” (Ioan 11:32-35 )
Isus nu plângea pentru că Lazăr a murit , căci ştia că îl va învia peste câteva minute , ci El a plâns când a văzut-o pe Maria şi pe iudei plângând . Se pare că Isus plângea din cauza necredinţei poporului evreu , care nu credea că El este Cel care poate învia şi morţii . Deşi le-a spus mai înainte :
„În adevăr, după cum Tatăl înviază morţii, şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.” (Ioan 5:21)
Isus a plâns şi pentru cetatea Ierusalim .
„ Şi cînd S’a apropiat de Ierusalim, spre pogorîşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe cari le văzuseră.
Cînd S’a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plîns pentru ea, şi a zis: ,,Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sînt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, cînd vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strînge din toate părţile; te vor face una cu pămîntul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentrucă n’ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetată.„” (Luca 19:37 , 41-44 )
Motivul pentru care a plâns Isus a fost faptul că cetatea Ierusalimului „nu a cunoscut vremea când a fost cercetată .” Chiar când Fiul lui Dumnezeu a venit la ei şi a făcut minuni arătând prin aceasta că vine de la Dumnezeu – oamenii nu L-au acceptat ca pe Dumnezeu.
Deşi Isus a venit pe acest pământ ca să sufere pentru toată omenirea , nu toţi l-au acceptat şi nu puţini sunt aceia care L-au respins . Conform textului din Ezechiel 9 ei vor avea parte de o pedeapsă , pe când cei care „cari suspină şi gem din pricina tuturor urîciunilor, cari se săvîrşesc acolo” vor fi lăsaţi să trăiască .
Deci Isus a plâns necredinţa celor din jur şi a suferit pentru toate păcatele omenirii . Care ar trebui să fie atitudinea noastră , ca şi creştini faţă de păcatul din viaţa noastră şi din viaţa celor din jur ?
Trebuie să ne plângem păcatul nostru .
În Epistola lui Iacov este scris :
„ Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mînile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! Simţiţi-vă ticăloşia; tînguiţi-vă şi plîngeţi! Rîsul vostru să se prefacă în tînguire, şi bucuria voastră în întristare: Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.” (Iacov 4:8-10 )
Aici se arată cum trebuie să ne apropiem de Dumnezeu : cu inima curată şi cu fapte bune , cu o inimă total dedicată lui Dumnezeu .
„Curăţiţi-vă mînile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!” nu vrea să spună că o simplă spălare pe mâini aduce curăţia , ci insistă asupra faptului că trebuie să avem fapte bune .
Este o chemare în acest text : „Simţiţi-vă ticăloşia; tînguiţi-vă şi plîngeţi!”.
Faptul că ai fapte rele şi gândul urâte trebuie să fie un motiv pentru care să plângi . Trebuie să-ţi plângi păcatul tău . Căci „Nu, mîna Domnului nu este prea scurtă ca să mîntuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedecă să v’asculte!” (Isaia 59:1-2)
Păcatele noastre pun o barieră între noi şi Dumnezeu , astfel rugăciunile noastre nu vor fi ascultate .
Este oare posibil ca o persoană să nu recunoască că trăieşte în păcat şi să se roage pentru alţii ? Poate ca cineva care are un mod murdar de viaţă să se roage pentru alţii?
Răspunsul este categoric NU. Ca să ai trecere înaintea lui Dumnezeu trebuie ca să-ţi plângi păcatul tău mai întâi . Apoi ….
Să plângi păcatul celor din jur .
Apostolul Pavel a scris bisericii din Corint acuzându-i că tolerează păcatul în biserică :
„ Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de acelea, cari nici chiar la păgîni nu se pomenesc; pînă acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său.Şi voi v’aţi fălit! Şi nu v’aţi mîhnit mai degrabă, pentruca cel ce a săvîrşit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru! Cît despre mine, măcar că n’am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi cînd aş fi fost de faţă, pe celce a făcut o astfel de faptă.” (1 Corinteni 5:1-3)
Ca această scrisoare să producă schimbare în biserică . Din a doua Epistolă către Corinteni îneţelegem că biserica a luat atitudine şi s-a produs mare schimbare între creştinii din acel oraş .
„ Măcar că v’am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi chiar dacă mi-ar fi părut rău-căci văd că epistola aceea v’a întristat (măcarcă pentru puţină vreme) – totuş, acum mă bucur, nu pentrucă aţi fost întristaţi, ci pentrucă întristarea voastră v’a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n’aveţi nicio pagubă din partea noastră. În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mîntuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea.
Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frămîntare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de desvinovăţire! Ce mînie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce rîvnă! Ce pedeapsă! ‘n toate voi aţi arătat că sînteţi curaţi în privinţa aceasta.” (2 Corinteni 7:8-11)
Întristarea după voia lui Dumnezeu a dus la pocăinţă care duce la mântuire . Recunoaşterea păcatului şi pocăinţa sunt foarte importante în viaţa omului .
Biblia ne învaţă recunoaştem păcatul nostru şi să-l regretăm . La fel trebuie să facem şi cu păcatul celor din jur .
Ioan ne vorbeşte că nimeni nu este fără păcat , deci trebuie să veghem asupra noastră şi să ne identificăm păcatele .
„Dacă zicem că n’avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:8-9)
Căci :
„Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare. ” (Proverbe 28:13 )
Gândeşte-te ce fapte sau gânduri de ale tale nu sunt după voia lui Dumnezeu ?
Care este atitudinea corectă faţă de ele?
Care este responsabiliatea noastră faţă de societate ? De vecini , colegi , prieteni ?
Domnul Isus este un exemplu frumos pentru viaţa noastră . El ne-a arătat ce trebuie să facem . Eşti tu un bun urmaş de-al lui Hristos ?
Curbet Alexandru 