Se ştia de mult că unul dintre cei mai eficienţi popularizatori ai teoriei evoluţiei a plăsmuit cîteva schiţe, însă numai recent a fost descoperită amploarea uimitoare a falsului său.
Majoritatea oamenilor au auzit sau au fost învăţaţi că în timpul primelor luni de dezvoltare în uter, embrionul uman trece prin (sau recapitulează) diverse stagii evolutive, cum ar fi etapa în care are branhii ca un peşte, coadă ca o maimuţă etc.
Nu numai că teoria a fost prezentată generaţiilor de studenţi biologi/medicinişti ca un fapt, dar a fost de asemenea folosită mulţi ani pentru a justifica în mod convingător avortul. Susţinătorii avortului pretind că fătul ucis ar fi încă în stadiul de peşte sau de maimuţă, nedevenind încă o fiinţă umană.
Această teorie, numită recapitulare embrionară, a fost ferm expusă de Ernst Haeckel la sfîrşitul anilor 1860 pentru a promova teoria evoluţiei a lui Darwin în Germania, chiar dacă Haeckel nu avea dovezi pentru a-şi susţine punctul de vedere [1].
Date fabricate
Fiind lipsit de probe, Haeckel a pornit la fabricarea lor. A schimbat fraudulos între ele schiţe (ale altor oameni de ştiinţă) de embrioni umani şi de cîine, pentru a mări asemănarea dintre ele şi a ascunde nepotrivirile.
Savanţii germani contemporani lui Haeckel (de menţionat este, în 1874, Wilhelm His Sr, profesor de anatomie la Universitatea din Leipzig) erau conştienţi de această fraudă şi i-au smuls acestuia o mărturisire vagă, în care Haeckel învinovăţea pentru eroari pe desenatorii schiţelor, fără a recunoaşte că el însuşi era autorul lor! [2]
Cei mai informaţi evoluţionişti au ajuns în ultimii 70 de ani la concluzia că teoria recapitulării este falsă. [3]
Totuşi, ea este în continuare avansată ca sprijin pentru teoria evoluţionistă în multe manuale şi enciclopedii de specialitate şi de personalităţi evoluţioniste precum Carl Sagan. [4]
Dar aşteptaţi – e mai mult decît atît
Cînd evoluţioniştii spun că teoria recapitulării este falsă, de regulă ei nu înţeleg să admită faptul că compararea embrionilor nu furnizează dovezi ale descendenţei comune. De fapt, ei încă subliniază frecvent presupusele similarităţi dintre embrionii aflaţi în stadiile primare (numite omologie embrionară) ca fiind dovezi ale evoluţiei. Această presupunere este fundamentată pe ideea că astfel de similarităţi sunt “cunoştinţe elementare”. (citeşte tot articolul )
Curbet Alexandru 