Articol realizat de Dr. Paul Cameron
Dr. Cameron este is Preşedintele Institutului de Cercetări ale Familiei (Family Research Institute) din oraşul Colorado Springs, statul Colorado, SUA.
Activiştii gay afirmă în mod regulat că ei s-au născut “astfel” şi prin urmare nu îşi pot schimba dorinţele şi opri activităţile. Totuşi, există cazuri numeroase documentate care vorbesc despre homosexualii care s-au schimbat. Institutul Masters-Johnson a raportat despre următorul caz: ” Un tânăr de 25 ani avusese prima lui experienţă sexuală la vârsta de 13 ani. Aceasta a fost aranjată de mama lui lesbiană cu un bărbat mai în vârstă. După această întâmplare, experienţele lui sexuale imaginare sau interpersonale au fost cu exclusivitate homosexuale... Tânărul a fost motivat să stabilească un mod de viaţă heterosexual, deoarece era stresat sincer de dezaprobarea publică a homosexualităţii şi a singurătăţii lui. [După un tratament, el] pe care l-a urmat timp de 3 1/2 ani, relaţiile lui sexuale au fost cu exclusivitate heterosexuale. El s-a mutat din comunitatea gay-lor şi şi-a schimbat …stilul de viaţă.”(1)
- A fost orientarea sexuală a acestui bărbăt determinată biologic?
- Dacă da, cum a fost stabilită iniţial – spre heterosexualitate sau homosexualitate?
- Şi dacă a fost stabilită iniţial, cum a fost în stare să o schimbe?
Răspunsurile la aceste întrebări care par “esoterice” contează foarte mult. Doar datorită faptului că mizele politice sunt înalte. Sondajul de opinie realizat la 3 martie 1993 de către New York Times/CBS News a raportat că majoritatea celor care cred că gay-ii “nu se pot schimba” au favorizat permiterea homosexualilor să facă serviciul militar. Doar o treime din acei care cred că homosexualitatea este o alegere, au simţit în acelaşi fel.
Multe opinii despre drepturile gay-lor depind de întrebarea dacă ei sunt “născuţi astfel” şi/sau „nu se pot schimba”. De exemplu, 57% din acei care cred că este ceva înnăscut, consideră homosexualitatea un stil de viaţă acceptabil, în comparaţie cu cei 18% care susţin ca aceasta este o alegere. Dar dacă activitatea homosexuală nu este mai puţin inevitabilă şi neschimbătoare decât alcoolismul sau drogurile, majoritatea oamenilor se pare că insistă ca homosexualii să abandoneze comportamentul lor distrugător.
Doi psihiatri “homosexuali” proeminenţi, examinînd evidenţa propriei lor vieţi la fel ca şi a celorlalţi, au venit la concluzii diferite după un timp lung de dezbateri. Primul din aceştia, Sigmund Freud, a văzut înclinaţiile sale homosexuale drept patologice. Prin auto analiză , el le-a depăşit şi eventual s-a bucurat de “marea independenţă care rezultă din biruinţa asupra homosexualităţii mele”(2) . Cel de-al doilea, Richard Isay, şi-a confruntat dorinţele, numindu-le naturale, a divorţat de soţia lui şi s-a alăturat subculturii gay.(3)
În 1992 Isay s-a opus “ convingerii printre majoritatea, deşi nu completă, care a orientat dinamic pe psihiatri şi psihoanalişti în particular că homosexualitatea poate şi ar trebui schimbată în heterosexualitate”(4) Totuşi, înţelegând acest consensus al colegilor săi, Isay a numit încercările de a schimba dorinţele homosexuale drept “ cel mai mare abuz al psihiatriei din America de azi”. De ce? Pentru că „încercarea de a o schimba este extrem de dăunătoare.”(3) Dimpotrivă, societatea ar trebui să se schimbe pentru a se acomoda cu homosexualitatea.
Dr. Isay, care conduce comitetul pentru Problemele Gay-lor, Lesbienelor şi Bisexualilor al Asociaţiei Psihiatrilor din SUA, prezintă argumentul că homosexualitatea „este constituţională [adică biologică în originea sa].”(4) Pentru a-şi susţine poziţia, el a citat drept dovadă două studii din 1991- studiul “creierului gay-lor” de Simon LeVay(5) şi studiul “gay-ii gemeni” de Bailey & Pillard.(6)
În 1993, doctorii William Byne şi Bruce Parsons, cercetători la Institutul Psihiatric al Statului New York, au recapitulat critic “evidenţa în favoarea teoriei biologice” prezentate de LeVay şi Bailey & Pillard.(7) Ei au concluzionat în Arhivele Generale ale Psihiatriei că “ nu este nici o dovadă în prezent pentru a sprijini teoria biologică” a orientării sexuale!
Cum au putut aceşti cercetători să considere drept neadecvate anume aceste studii care au fost fundamentale pentru argumentul doctorului Isay- şi la care s-a referit chiar şi comentatorul conservativ William- F. Buckley în 1993, dovedind că homosexualii sunt „născuţi astfel”?
Byne & Parsons şi-au amintit că din anii 1940 şi până în anii 70 se discuta pe larg şi se credea în comunitatea ştiinţifică că homosexualii bărbaţi aveau o deficienţă de hormoni masculini. Totuşi, doar 3 “ studii au indicat nivele scăzute de testosteron în homosexualii bărbaţi, în timp ce 20 de studii nu au găsit nici o diferenţă bazată pe orientarea sexuală, iar două au raportat nivele mărite de testosteron la homosexualii bărbaţi”. În ciuda acestor alte studii, manualele s-au referit la “factorul” presupus al diferenţelor hormonale pentru 3 decenii. Dar această părere “ştiinţifică” a fost falsă.
Creierul gay-ilor: Byne & Parsons au observat că studiul realizat de LeVay a fost bazat pe corelare funcţională presupusă dintre centrul creierului (Nucleul Dimorfic Sexual al Ariei Preoptice – NDS-AP) la şobolani masculi şi un centrul al creierului uman numit Nucleul Interstiţial al Hipotalamusului Anterior 3 (NIHA3) . LeVay s-a gîndit că din moment ce NDS-AP a avut un effect asupra comportamentului şobolanului mascul de a se ghemui şi ridica(căţăra), atunci o diferenţă corespunzătoare în aceeaşi parte a creierului ar avea-o şi bărbaţii homosexuali. El a asumat că NIHA3 la bărbaţi este în esenţă acelaşi ca şi NDS-AP la şobolani. Dar, după cum se adevereşte, “poziţia efectivă a leziunii în interiorul hipotalamusului anterior pentru comportamentul căţărător dezbinat (la şobolani masculi) este aşezat deasupra, şi nu înăuntru la NDS-AP. Astfel, NDS-AP nu joacă un rol critic în comportamentul tipic masculin la şobolani masculi, iar corelarea dintre mărimile lui şi frecvenţele căţărătoare nu reflectă clar o relaţie cauzală.” LeVay a comparat creierul uman cu acel al şobolanilor, dar a ieşuat în a arăta localizarea regiunii analoage. În loc de “ţinta exactă” pe care Isay şi mass media au celebrat, aceasta a fost pur şi simplu o ratare stânjenitoare!
Studiul lui LeVay a avut de asemenea şi numeroase probleme tehnice. De exemplu, mostrele lui au inclus 19 creiere ale gay-ilor care au murit de SIDA şi 16 creiere de bărbaţi a căror orientare sexuală nu era cunoscută. El a asumat că cei 16 erau heterosexuali chiar dacă 5 au murit de SIDA. Mai important, deşi LeVay a argumentat că o cantitate mică de NIHA3 “a cauzat” homosexualitatea, unii dintre gay au avut un NIHA3 mai mare decât mărimea medie a NIHA3 a “heterosexualilor”, iar uniii dintre “heterosexuali” au avut un NIHA3 mai mic decât cel al gay-lor. Deci, unii dintre gay-ii lui din acest studiu “ar fi trebuit” să fie heterosexuali şi viceversa.
Gay-ii gemeni: Bailey & Pillard au raportat că 52% din gemenii identici ai homosexualilor erau de asemenea homosexuali. Dar după ce mass media a terminat să promoveze exagerat rezultatele studiului lui Bailey & Pillard, King & McDonald(8) au publicat o “nouă orientare sexuală a gemenilor” din studiu, care a găsit concordanţă cu rata de homosexualitate a gemenilor identici doar de 25%. Aceasta constituie jumătate din cele 52% raportate de Bailey & Pillard. Doctorii Byne & Parsons au observat proporţiile mari ale gemenilor identici în ambele studii “care erau în dezacord pentru homosexualitate în ciuda faptului că împărtăşeau nu numai genele lor , dar şi mediul prenatal şi familial… [care] subliniază ignoranţa noastră despre factorii implicaţi şi maniera în care ele interacţionează în apariţia orientării sexuale.”
Evidenţa care susţine revendicarea “născut astfel” a lui Isay şi a altor activişti gay este inconsistentă. Ea a fost acceptată fără critică şi promovată exagerat de media şi de nişte cercetători nepăsători. Dar nu a fost reprodusă de alţii şi este plină cu probleme tehnice.
Pe de altă parte ea este scheletul unei dovezi ştiinţifice care sugerează că homosexualitatea este adoptată de oameni care sunt confuzi, aventuraţi sexual şi/sau răzvrătiţi. Această dovadă sugerează că orientarea sexuală este flexibilă şi nu imuabilă (neschimbătoare). Iar dovadă vine dintr-un număr mare de studii la subiect conduse de cercetători din ambele părţi ale dezbaterii despre drepturile gay-lor.
Schimbul de preferinţe sexuale
Faptul că dorinţa şi comportamentul sexual sunt flexibile a fost demonstrat de Institutul lui Kinsey în 1970. Ei au raportat(9) că 81% din 684 de gay şi 93% din 293 lesbiane şi-au schimbat fie emoţiile sexuale sau comportamentele după vârsta de ?????, 12.58% dintre gay şi 77% din lesbiene au raportat un al doilea schimb de orientare sexuală; 31% din gays şi 49% din lesbiane au raportat o a treia schimbare, iar 13% din gay şi 30% din lesbiane au raportat chiar un al patrulea schimb al orientării lor sexuale înainte de a se “stabili” să fie un homosexual adult. Schimbările raportate de aceşti indivizi au variat în grad, dar unele din ele au fost destul de dramatice- circa o pătrime din gay şi o treime din lesbiene au avut o dată dorinţe heterosexuale, iar 5% din bărbaţii heterosexuali şi 3% din femei hetererosexuale au avut o dată dorinţe homosexuale substanţiale. Hetereosexualii care au luat parte la acest studiu cu puţină probabilitate au raportat despre schimbări ale orientării lor sexuale. Cu toate acestea, 29% din 337 de bărbaţi heterosexuali şi 14% din 140 de femei heterosexuale au raportat cel puţin o schimbare, între timp 4% din bărbaţi şi 1% din femei au raportat cel puţin 3 schimbări. Lucruri imuabile (neschimbătoare) precum culoarea ochilor sau a pielii nu se schimbă o dată, cu atât mai mult trei sau patru ori!
Spre deosebire de schimbările biologice, schimbările ale orientării sexuale au început la vârsta de 18 sau mai târziu pentru jumătate din gay şi lesbiene. Schimbările sexuale, cinci sau mai mulţi ani după pubertate, sunt cu excepţie târzii şi fără de precedent biologic în dezvoltare. Dar schimbări de gusturi(ex. Mâncare sau distracţii) deseori au loc în jurul vârstei de 18 ani.
Alte dovezi
Acelaşi studiu al lui Kinsey a produs alte dovezi care nu pot fi explicate în termeni de determinism biologic, dar ar susţine uşor ideea că alegerea este implicată în orientarea şi comportamentul sexual.
- 74% din gay-ii lor au admis că au fost provocaţi sexual de o femeie, iar 80% din lesbiene că au fost excitate sexual de un bărbat;
- 19% din gay-ii lor şi 38% din lesbiene au fost căsătoriţi cu heterosexuali;
- 20% din gay şi 5% din bărbaţi heterosexuali, 7% din lesbiene şi nici o femeie heterosexuală, au avut relaţii sexuale cu animale.
Potrivit cu aceste rezultate, Institutul de Cercetări ale Familiei (ICF) 10 a organizat un sondaj făcut la întâmplare la nivel de ţară, care a cuprins 4,340 de adulţi din 5 oraşe ale SUA în anul 1983 şi a descoperit:
- 82% din acele care erau în prezent lesbiene şi 66% din acei care la moment erau gay au spus că erau îndrăgostiţi de cineva de sex opus;
- 88% din lesbiene şi 73% din gay au fost provocaţi sexual de o persoană de sex opus;
- 67% din lesbiene şi 54% din gay au raportat că aveau la moment o atracţie sexuală faţă de sexul opus ;
- 85% din lesbiene şi 54% din gay, adulţi au avut o relaţie sexuală cu o persoană de sex opus;
- 32% din gay şi 47% din lesbiene au fost căsătorite heterosexual, şi
- 17% din gay, 3% din bărbaţi heterosexuali,10% din lesbiene şi 1% din femei heterosexuale au raportat sex cu animale.
Acestea sunt felurile de alegeri sexuale pe care cineva le-ar aştepta din partea celor confuzi şi aventuroşi sexual. În afară de cazul când Dr. Isay şi susţinătorii lui doresc să creadă că oamenii sunt “născuţi” să se îndrăgostească, să se căsătorească sau să facă sex cu animale, alegerea într-o măsură oarecare, mai mult decât inevitabilitatea biologică, trebuia implicată.
Abilitatea de a se schimba explică descoperirile făcute de ICF :
- Total, 7.8% din femei şi 12% din bărbaţi au afirmat că au fost incitaţi homosexual într-un moment al vieţii. Totuşi, 59% de femei care au fost provocate homosexual o dată şi 51% de bărbaţi provocaţi homosexual o dată erau la moment heterorsexuali ;
- 5.1% din femei şi 9.4% din bărbaţi au admis cel puţin o dată un partener homosexual. Dintre aceştia, numai 58% din femei şi 61% din bărbaţi erau la moment gay;
- 4.1% din femei şi 5.8% din bărbaţi au raportat că cel puţin o dată au fost “îndrăgostiţi homosexual”. Totuşi, numai 66% din acei care s-au îndrăgostit de persoană de acelaşi sex erau la moment gay ; şi
- Aproape o treime din acei care au admis relaţii homosexuale la vârstă matură erau acum heterosexuali.
Oamenii se pot schimba
Unde este “inevitabilitatea biologică” sau “imuabilitatea” în aceste lucruri? Dovada sugerează că oamenii pot schimba gusturile lor sexuale. Sondajul ICF din Dallas,(11) similar celui lui Kinsey din San Francisco, a descoperit că 1% din femei heterosexuale şi 3% din bărbaţi heterosexuali odată s-au considerat homosexuali (ex. Erau foşti gay la momentul sondajului).
La fel un sondaj a 50 de soţii care nu au avut experienţe sau interese homosexuale până la vârsta de 30, dar care au participat în acte homosexuale ca şi parte a “întoarcerii” (când cei căsătoriţi se schimbă cu partenerii) au raportat că toate aceste femei se considerau eventual bisexuale.(12)
Aceste descoperiri sunt printre acelea care au provocat serios afirmaţia precum orientarea sexuală este predeterminată înainte sau după naştere sau chiar este permanent fixată la vîrsta matură.
Ce este în Primejdie?
Dacă orientarea sexuală este o chestiune de alegere la fel ca şi folosirea drogurilor, ne putem aştepta ca mai mulţi din tineretul nostru să încerce homosexualitatea pe măsura ce ea este tolerată şi încurajată. Împreună cu aceste argumente, analiza Dr. Christopher Hewitt(13) a frecvenţei homosexualităţii în diverse societăţi este sumarizată în tabelul de mai jos: societăţile care acceptă homosexualitatea au mai mare parte de ea, iar acele unde ea este dezaprobată şi pedepsită, se confruntă cu acest fenomen cu mult mai puţin.
Păstrând în minte cele scrise mai sus, gândiţi-vă la societatea noastră în lumina editorialului scris de D. Minkowitz în decembrie 29, 1992 într-o revistă naţională a gay-lor, The Advocate(Apărătorul):
„Sunt furios şi mai mult pe steriotipul vechi că mişcarea noastră pentru acceptarea publică nu a crescut şi nu va creşte numărul de gay şi lesbiene în lume. “Sunt mai mulţi de ai noştri decât obişnuiau să fie”, a scris istoricul John D’Elmilio . Crezând cu siguranţă în această afirmaţie, eu am vrut să…susţin moralitatea de a învăţa pe copii că a fi gay este OK chiar dacă aceasta ar însemna că unii se vor alătura rândurilor noastre…”
Cu adevărat. Tineretul este deseori atras de rebeliune şi senzaţie. Mişcarea gay-lor creşte.
Minkowitz de asemenea a susţinut că afirmaţia “născut gay” nu este altceva decât o perdea de fum: ” marea parte a argumentului că homosexualitatea este firea persoanei şi nu alegerea ei, a fost formulată ca răspuns la o represiune brutală…. “Noi nu am ales aceasta, deci nu ne pedepsiţi pentru aceasta!” Cu o sută de ani mai târziu, este timpul pentru noi să abandonăm această postură de apărare şi să mergem drep pe pământ. Poate tu nu ai ales să fii gay- e OK. Dar eu am ales.”
Când Kinsey(14) a întrebat 1700 de homosexuali în anii ’40 cum “au ajuns să fie aşa”, numai 9% au afirmat că “s-au născut gay”. În1970 un procentaj similar a fost înregistrat pentru un număr de 979 gay în San Francisco.(9) Dar în 1983, după ce mişcarea pentru drepturile gay-lor a început să politizeze problema despre originea homosexualităţii, 35% dintr-un sondaj al 147 de gay(10) au spus că ei “s-au născut astfel”.
Probabil că acei care comit adulter, molestează copii sau practică homosexualitatea sunt “născuţi cu” influenţe biologice neobişnuite. Dar nu există nici o dovadă puternică pentru aceasta. De fapt, se pare că participarea la astfel de activităţi, la fel ca şi abuzul de droguri sau un alt comportament ales, este o combinare a dorinţei şi oportunităţii. Nu contează cum astfel de dorinţe apar, membrii societăţii, într-o măsură egală, trebuie să-şi controleze comportamentul său fără a-i pune pe alţii în pericol.
Referinţe
1. Schwartz MF & Masters WH, Programul de tratament al lui Masters şi Johnson pentru bărbaţii homosexuali nesatisfăcuţi. Amer J Psychiatry 1984:141;173-81.
2.1910 scrisoare lui Sandor Ferenczi.
3. Revista “Wall Street” 4/21/93 A6.
4. Homosexualitatea şi psihiatria, Psychiatric News, Feb. 7,1992, p.3.
5. LeVay S, O diferenţă în structura hipotalamică dintre bărbaţii heterosexuali şi homosexuali. Science 1991;253:1034-1037.
6. Bailey JM & Pillard RC, Un studiu genetic al orientării sexuale a partenerilor. Arch Gen Psychiatry 1991;48: 1089-1996.
7. Orientarea sexuală umană: teoriile biologice reapreciate. Arch Gen Psychiatry 1993:50;228-239.
8. King M & McDonald E, Homosexualii gemeni:un studiu al 46 de oameni. Brit J Psychiatry 1992,160:407-419.
9. Belt AP & Weinberg MS Homosexualităţi: Un studiu al diversităţii dintre bărbaţi şi femei. New York: Simon & Schuster, 1978. /& Hammersmith SK Sexual Preference: Statistical Appendix. Bloomington: Indiana University Press, 1981.
10. Cameron P, Cameron K. & Proctor K, Efectul homosexualităţii asupra sănătăţii publice şi ordinii sociale. Psychol Rpts, 1989,61,1167-79.
11. Cameron P, Cameron K. & Proctor K., Homosexualii în Armată, Psychol Repts, 1988,62,211-219.
12. Dixon, JK., Începutul activităţii bisexuale la femeile căsătorite peste 30 cu întoarecerea partenerilor. J Sex Research, 1984,20,71-98.
13.1993, after Broude GJ & Greene SJ , Codurile interculturale pentru 20 de atitudini şi practice sexuale. Ethnology 1976;15;409-430.
14. Gebhard P & Johnson AB , Datele(informaţia) lui Kinsey Philadelphia: Saunders, 1979
Curbet Alexandru 