Cu ceva mai mult de doi ani în urmă am asistat la o conferinţă organizată de Gender-Doc-M după care am trimis un raport Parlamentului. Citiţi mai jos textul acelui raport şi vedeţi cât de repede şi la ce proporţii au evoluat evenimentele.
Vezi scrisoarea deschisă a pastorului Vasile Filat pe moldovacrestina.net
(8) În timp, viata sa devine tot mai stresantă. O cauză este, asa cum afirmă activistii homosexuali, lipsa de întelegere sau chiar ostilitatea din partea celorlalti. Singurii care par să-l înteleagă cu adevărat sunt alti homosexuali, astfel formându-se cu acestia un si mai puternic sentiment de „comunitate”. Nu este însă adevărat, cum pretind activistii homosexuali, că acestea sunt singurele sau cele mai mari solicitări (stresuri). Mare parte din neliniste este cauzată pur si simplu de stilul de viată – de pildă, consecintele medicale, SIDA fiind una dintre aceatsa (dacă nu cea mai gravă). El trăieste de asemenea cu vina si rusinea pe care în mod inevitabil le resimte din cauza comporamentului său imoral si promiscuu si pentru că stie că nu se poate raporta efectiv la celălalt sex, neputând avea o familie adevărată (un handicap psihologic care nu poate fi compensat de campanile homosexualilor pentru căsătorie, adoptie si drepturi de mostenire).
Oricât de mult încearcă activistii homosexuali să-i prezinte ca normale aceste tipare comportamentale si pierderile generate de acestea, si indiferent de cât de indicată ar fi ascunderea lor de publicul larg, din motive politice, dacă el nu rezolvă marile lacune emotionale din viata sa, el nu se va putea privi pe sine cu sinceritate si nici nu se va putea simti satisfăcut.
Nimeni, nici măcar cel mai rău si mai adevărat „homofob”, nu va putea fi asa de aspru cu el cum este el însusi. Mai mult, mesajele de auto-condamnare cu care se luptă el zi de zi sunt întărite de fapt de o întelegere auto-ironică a stilului său de viată homosexual. Activistii din jurul lui vor continua să-i spună că toate acestea sunt provocate de „homofobia” tacită a celor din jur, dar el stie că nu este asa.
Stresul de a fi homosexual conduce la un comportament homosexual mai mare, nu mai mic. Acest principiu, surprinzător pentru omul de rând (cel putin pentru acel om care nu este implicat în nici un pattern, de nici un fel) este tipic pentru ciclul de comportament auto-distructiv – viciat sau de dependentă; vina, rusinea si auto-condamnarea nu fac decât să sporească toate acestea. Nu este deci surprinzător că oamenii recurg la o atitudine de negare pentru a scăpa de aceste sentimente, iar el face la fel. El îsi va spune: „Nu există nici o problemă si deci nu am de ce să mă simt asa prost.”
(9) După ce se luptă cu această vină si rusine ani de zile, băiatul acum adult ajunge să creadă – lucru de înteles – si, din cauza negării, are nevoie să creadă, că „nu pot să mă schimb pentru că starea mea este de neschimbat.” Dacă măcar o clipă ar gândi altfel, imediat ar apărea întrebarea „Atunci de ce…?”, readucând cu sine toată acea rusine si vină.
Astfel, până băiatul devine bărbat, el si-a compus în minte această poveste: „Întotdeauna am fost diferit; mereu unul din afară. Am avut atractii fată de băieti de când mă stiu. Prima oară m-am îndrăgostit de un băiat, nu de o fată. Nu mă interesează persoanele de celălalt sex. A, am încercat – cu disperare. Dar experientele mele sexuale cu fete au fost anoste. Însă prima oară când am avut o relatie homosexuală, m-am simtit bine. Mi se pare evident că homosexualitatea este genetică. Am încercat să mă schimb – numai Dumnezeu stie cât de mult am încercat – dar nu am putut. Asta pentru că asa ceva nu se poate schimba. În cele din urmă, am încetat să mă mai lupt si m-am acceptat asa cum sunt.”
(10) Atitudinile sociale fată de homosexualitate vor juca si ele un rol, făcându-l pe om să adopte, mai mult sau mai putin, o perspectivă a „înnăscutului si de neschimbat. Este evident că un punct de vedere intens mediatizat, care prezintă homosexualitatea ca pe ceva normal, va spori probabilitatea ca el să adopte această pozitie si încă de tânăr. E însă mai putin evident – decurge din ce am discutat mai sus – că o atitudine de ridiculizare, respingere si acuzare din partea celor din jur îl va face să adopte aceeasi pozitie.
(11) Dacă nu renuntă la dorinta de a avea o familie, bărbatul poate continua să se lupte cu „a doua sa natură”. În functie de cei pe care-i întâlneste, el poate rămâne blocat între condamnarea societătii si propaganda homosexuală, atât în institutiile seculare, cât si în cele religioase. Mesajul cel mai important de care are el nevoie este că „vindecarea este posibilă.”
(12) Dacă începe să meargă pe calea către vindecarea, va constata că acest drum este lung si dificil – însă extraordinar de recompensator. Drumul către refacerea deplină a heterosexualitătii durează mai mult decât media de viată a căsniciilor americane – aceasta indică cât de defectuoase sunt toate relatiile din ziua de azi.
Din terapia medicală el va ajunge să înteleagă adevărata natură a dorintelor sale, că acestea nu se referă exact la sex, si că el nu este definit de apetitul său sexual. În acest cadru, el va învăta foarte probabil cum să se raporteze la alti bărbati pentru o tovărăsie si intimitate masculină autentică, nesexualizată; va învăta cum să se raporteze corect la o femeie, ca prietenă, iubită, tovarăsă de viată si, cu ajutorul lui Dumnezeu, mamă a copiilor săi.
Desigur, vechile răni nu vor dispărea ca prin farmec. În viitor, în momente de solicitare intensă, vechile căi de scăpare îi vor face cu ochiul. A afirma însă că aceasta este o dovadă că el este tot un homosexual si că nu s-a schimbat este o minciună. Pe măsură ce el trăieste o viată nouă, de sinceritate, si cultivă o intimitate autentică cu o femeie, noile tipare vor deveni tot mai puternice iar cele vechi, gravate în sinapsele lui cerebrale, se vor atenua.
În timp, stiind că ele au putine de-a face cu sexul, el va ajunge să abordeze si să cunoască corect impulsurile vechilor porniri. Acestea vor fi pentru el ca amenintările de furtună, un semnal că ceva nu este în ordine în familia lui, că se activează un vechi tipar de dorintă si respingere. Va învăta că până nu îsi pune în ordine situatia casnică, aceste recidive nu se vor reduce. În relatiile sale cu altii – ca prieten, sot, coleg – va beneficia acum de un dar special. Ce a fost cândva un blestem, acum este o binecuvântare, pentru el si pentru altii.
Curbet Alexandru 