Zilele acestea citeam o carte şi am găsit un fragment care mi-a plăcut foarte mult . Mi-a plăcut cum explică eşecul societăţii de azi .
Aşa că m-am gândit să vi-l propun şi dumneavoastră .
„Întreaga cunoaştere umană , ce caută să îşi atingă scopurile fără Dumnezeu , este sortită eşecului . Ea nu a fost adecvată pentru a întâmpina necesităţile omului în trecut şi nu i-a rezolvat problemele cele mai acute în prezent .
Anticii nu s-au aflat în posesia iscusinţelor tehnologice din epoca maşinii , dar ar fi o greşeală să îi considerăm ignoranţi . Cu mai mult de 2000 de ani înainte de Hristos , Egiptenii şi Caldeenii au construit oraşe cu clădiri de anvergură , cu sculpturi artistice şi cu industrie activă . Au studiat cu minuţiozitate matematicile , ştiinţele juridice , arta guvernării , iar în arta ţesătoriei , a prelucrării metalelor şi a gravării bijuteriilor au dezvoltat o mare iscusinţă . Încă în acele timpuri s-au format biblioteci alcătuite din table pe pământ pe care literele erau săpate . Mai târziu lumea clasică greacă se putea mândri cu minţile luminate ale lui Homer , Socrate , Plato , Aristotel şi alţii . Lucrările lui Homer şi Plato sunt studiate şi acum în colegiile şi universităţile noastre , iar principiile logicii lui Aristotel nu sunt încă depăşite . Totuşi nici una dintre aceste civilizaţii nu a fost capabilă să dureze . Fiecare dintre ele a ajuns la un zenit ,s-a deteriorat şi a căzut în faţa unor puteri ostile .
Falimentul cunoaşterii omeneşti este de asemenea demonstrat în istoria Imperiului Roman . Primii săi cetăţeni erau disciplinaţi şi eficienţi ,dar barbari , manifestând puţin interes pentru civilizaţia trecută . Cunoştinţa şi artele Greciei clasice au influienţat pe Romani , ducând la o cultură cunoscută sub numele de civilizaţie Greco-Romană . Dar , din nefericire , deşi cultura greacă conţinea trăsături lăudabile ca izvor de literatură şi filozofie elevată , a fost păgână , degenerată şi coruptă . Romanii au pierdut simplitatea , cumpătarea şi moralitatea care marcau timpurile de le început , devenind nebuni după plăceri ,molatici şi scandalos de imorali . Percepţia înalt intelectuală a marilor filozofi greci a declinat lent în sisteme de gândire inferioare şi sofisme lipsite de sens . Luca a descris pe aşa numiţii intelectuali ai acelor timpuri , astfel : „… toţi Atenienii şi străinii care locuiau acolo ,nu-şi petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou .” (Faptele Apostolilor 17:21 )
Condiţiile lumii în timpul lui Hristos şi a primilor apostoli erau caracterizate prin nelinişte socială , dezordine morală şi pesimism religios . Cunoştinţa Grecilor , chiar cuplată cu geniul organizatoric al Romei , a fost incapabil să satisfacă nevoile omenirii . Pentru acest motiv , apostolul Paul a glorificat simplitatea Evangheliei , declarând că aceasta împlineşte ceea ce înţelepciunea omenească nu conduce la Dumnezeu . Oricum , vestea bună a răstignirii şi învierii unui Mântuitor este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire ,
„ Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sînt pe calea pierzării: dar pentru noi, cari sîntem pe calea mîntuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: ,,Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi, şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.„ Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N’a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia? Căci întrucît lumea, cu înţelepciunea ei, n’a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mîntuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii. Iudeii, într’adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 1:18-24 )
Crucea era o nebunie pentru Greci , pentru că nu părea să aibă o bază intelectuală . Dar aceia care crezuseră mesajul şi se încrezuseră în Hristos , au găsit în EL puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu . Evanghelia este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu , pentru că ea învinge păcatul , cel mai mare duşman al omului şi este înţelepciunea lui Dumnezeu , pentru că ea arată că El a cunoscut adevărată natură a decăderii omului şi i-a venit în ajutor . Toată înţelepciunea filosofilor greci şi toată nobila grandoare a literaturii greceşti , combinate cu abilitatea romană de a menţine legea , ordinea şi pacea , au fost insuficiente . Condiţiile lumii au continuat să se deterioreze şi viaţa umană a devenit tot mai lipsită de sens . Lumina contrastantă a Evangheliei împotriva acestei derive în pesimism şi întunecime a demonstrat în mod izbitor insuficienţa înţelepciunii omeneşti .
Păşind de-a lungul secolelor spre epoca actuală , aceeaşi ineficacitate a înţelepciunii umane este din nou vizibilă pentru cine are ochi să vadă . O cunoscută revistă-magazin săptămânală menţiona recent paradoxul cunoaşterii în zilele noastre . Se sublinia că dintre oamenii de ştiinţă ai tuturor timpurilor , care au existat până în prezent , 90% se află astăzi în viaţă şi că omenirea se află în pragul unor succese tehnologice aproape incredibile , desemnate să mărească disponibilitatea informaţiilor . Bibliotecile computerizate şi uzine pentru referinţă microfilmată vor distribui în curând electronic , informaţie organizată asupra oricărui subiect , în orice casă sau şcoală . Maşini computerizează acum probleme matematice în două secunde , care altfel ar lua omului 38 de ani de calcul . Totuşi , în ciuda acestei „cunoaşteri instantanee” , din ce în ce mai mulţi oameni disperă în faţa cunoaşterii asupra lor înşişi şi a lumii în care trăiesc . Pe măsură ce oamenii învaţă , devin tot mai conştienţi de complexitatea universului şi de faptul că problemele vieţii nu au o soluţie simplă .
Scena lumii actuale este departe de a fi atrăgătoare . Abdomenele mărite şi membrele emaciate ale celor ce mor în urma deficienţei proteice sunt o mărturie elocventă a insuccesului marei cunoaşteri a omului de a procura hrana necesară tuturor . Mahalalele de rău augur ale marilor oraşe continuă să crească . Avioanele îşi lansează bombele ucigătoare ,iar tinerii sunt răniţi şi ucişi în războaie mai sălbatice şi mai crude ca în orice altă perioadă din istorie . Asasinate , violenţa studenţească , tulburări , cămine distruse şi rata în spirală a crimei , toate arată insuccesul omului . Chiar şi în „lumea sclaviei” comunismului , oamenii descoperă adevărul cuvintelor : „Omul nu va trăi numai cu pâine ” . Toată instruirea tehnologică a secolului douăzeci este insuficientă pentru ca să rezolve cele mai importante probleme ale vieţii . Niciodată n-a fost mai multă nefericire ca în generaţia actuală .”
„Fericirea nu este un accident ” de Richard W. De Haan
Deşi cartea este scrisă aproape 14 ani în urmă , ea descrie foarte bine starea societăţii care nu-L onorează pe Dumnezeu .
În ultima vreme tot mai multe cazuri de suicid – oare aceasta este urmarea unei vieţi fericite ?
Numai în Hristos omul se poate bucura cu adevărat de viaţă . Şi această fericire nu are un substituient .
Curbet Alexandru 