Totul despre SIDA .

Am creat un blog pe care selectez informaţii despre SIDA , cum a apărut , cum se poate trata , cum se poate preveni , cum trebuie tratate persoanele bolnave de SIDA .

Tastează aici .

#imoralitate, #pericol, #sida

Istoria apariţiei SIDA la om .

Primele seruri sanguine la care s-a demonstrat existenţa virusului HI la om datează din anul 1959 la un adult din Kongo, 1969 de la un pacient din SUA şi un marinar norvegian în 1976. Compararea virusului HI a probei din 1959 cu cel din 1976 arată existenţa unui precursor comun din anii 40 începutul anilor 50. Se presupune că transmiterea virusului HI-1 la om s-a făcut cu ani înaintea acestei perioade, iar diferenţa genetică a tipurilor HIV1 şi HIV2 lasă bănuiala dezvoltării cu mulţi ani înainte . Michael Gottlieb a descris în jurnalul săptămânal a CDC Morbidity and Mortality Weekly Report din 5 iunie 1981 o înmulţire de cazuri rare de pneumonie produsă de ciuperca pneumocistis carinii. Această infecţie micotică a fost depistată anterior exclusiv la pacienţi cu sistem imun alterat din motive diferite, însă Gottlieb le-a depistat la 5 bărbaţi homosexuali anterior sănătoşi . Acestui articol i-au urmat altele din alte oraşe din SUA, semnalându-se în acelaşi timp şi alte infecţii oportuniste care apar la pacienţi cu sistem imun alterat .

• S-a bănuit destul de devreme un deficit imun autodobândit ca fiind cauza infecţiilor oportuniste apărute. În iunie 1982 s-a făcut prima legătură între un deficit imun autodobândit legat atunci de practica homosexuală denumită Gay Related Immune Deficiency GRID .A urmat legătura făcută pacienţilor cu hemofilie afectaţi în acelaşi fel, a persoanelor afectate posttransfuzional, a heterosexualilor dependenţi de droguri, ceea ce duce la concluzia transmiterii parenterale pe lângă transmiterea sexuală. În luna august al anului 1982 a primit denumirea de AIDS (Acquired immune deficiency syndrome) iar pentru zona francofonă SIDA (Syndrome d’Immuno-Déficience Acquise).

• Virusul a fost izolat în 1983 de un grup de cercetători conduşi de Luc Montagnier ca făcând parte din grupul retrovirusurilor, ca virus care produce adenopatie limfatică (LAV). La scurt timp după aceasta s-a presupus relaţia cauzală dintre LAV şi deficitul imun. În 1984 s-a denumit un virus descoperit la un pacient cu SIDA într-un institut de oncologie din SUA cu numele de Virus Human T-cell Lymphotropic Virus-III (HTLV-III)

• În 1984 un studiu efectuat în Kinshasa (Africa) a arătat faptul că bărbaţii şi femeile sunt afectaţi în egală măsură, indiferent de consumul de droguri sau de transfuzii de sânge.

• În 1985 în SUA se constată o rată de contaminare de 70% a soţiilor bărbaţilor hemofili infectaţi cu HIV. În martie 1985 s-a stabilit pe baza altor referate privind LAV şi HTLV-III că este vorba de acelaşi virus. Robert Gallo a primit în acelaşi an patentul SUA pentru primul test ELISA de detectare a virusului, iar în Altlanta (SUA) a avut loc prima conferinţă internaţională de SIDA.

• În 1986 s-a stabilit numele virusului: HIV- Human immunodeficiency virus (virusul imunodeficienţei umane).Un an mai târziu s-a aprobat primul medicament antiretroviral AZT, demonstrându-se printr-un studiu o scădere considerabilă a ratei de mortalitate şi prin aceasta durata de viaţă pentru cei afectaţi.

• Ziua de 1 decembrie a fost declarată în 1988 de OMS ca zi internaţională de luptă antiSIDA.
• Anul 1989 a adus terapia anti-pneumocystis-carinii pneumoniei prin inhalaţia Pentaminei.

• În 1990 s-a ales ca simbol împotriva discriminării persoanelor HIV-pozitive panglica roşie (Red Ribbon) purtată în jurul braţului. Un an mai târziu a fost transformată într-o buclă roşie.

• Conferinţa internaţională antiSIDA a fost mutată în 1992 din SUA la Amsterdam din cauza dispoziţiilor de intrare a străinilor în SUA. Membrii grupului Queen au înfiinţat în acelaşi an fundaţia „Mercury Phoenix Trust” în memoria colegului şi prietenului lor Freddie Mercury decedat în urma acestei boli.

• Anul 1993 a demonstrat ineficienţa terapiei AZT pentru persoanele HIV infectate fără simptome de boală.

• HIV-PCR a fost stabilit în 1994 ca reper de control a terapiei infecţiei.

• În 1995 apare primul inhibitor de protează, Saquinavir, în SUA pe piaţă.

• În 1996 apare primul inhibitor al revers-transcriptazei nenucleozidice, Nevirapin.

Rezultatul combinării acestor două medicamente a dus la scăderea mortalităţii cu prelungirea duratei de viaţă la pacienţii infectaţi în SUA în 1997.

• În 2003 a apărut primul inhibitor de fuziune, Enfuvirtid (Fuzeon), în SUA.

• În 2004 a fost pornită de OMS iniţiativa 3 by 5 : 3 milioane de infectaţi urmau să fie trataţi în 2005 cu medicamente.

Începuturile cercetării HIV-SIDA a dus la opinia că boala este o maladie a populaţiei grupurilor mărginaşe: a homosexualilor şi a narcomanilor. Apariţia testelor HIV a schimbat însă rapid această opinie, demonstrându-se existenţa anticorpilor şi la persoane asimptomatice. Aceasta duce la concluzia unei perioade de incubaţie de ani de zile, perioadă în care nu se poate exclude transmiterea virusului la alte persoane.

Toate aceste studii au dus la concluzia că HIV-SIDA nu este doar o afecţiune a grupurilor la care a fost descoperită, ci poate afecta orice persoană care a ajuns în contact cu virusul HI. Mediatizarea bolii, respectiv a căilor de transmitere, a perioadei de incubaţie, calculele efectuate care arătau populaţia deja infectată şi rata de infectare preconizată pentru următorii ani cu ritmul atunci actual, a dus la sfârşitul anilor 80 la o isterie în masă.

HIV-SIDA a devenit dintr-o dată un duşman al omenirii.