Toate marile religii ale lumii , cu excepţia a patru , se bazează mai degrabă pe presupuneri filosofice : Dintre cele patru care se bazează pe personalităţi mai degrabă decât pe un sistem filosofic , numai creştinismul revendică un mormânt gol al fondatorului său . Avraam , părintelel iudaismului , a murit cu 1900 de ani î.d.Hr. , însă nu s-a lansat nici o pretenţie privind învierea lui .
În lucrarea sa întitulată „Therfore Stand ” , Wilbur M. Smith spune :
„Relatările originale ale lui Buddha nu îi atribuie niciodată un astfel de lucru cum ar fi învierea ; de fapt , în primele relatări cu privire la moartea acestuia , şi anume Mahaparinibbana Sutta citim că atunci când Buddha a murit , moartea lui a fost „o trecere atât de completă ,după care nimic nu mai rămâne în urmă ””.
Profesorul Childers spune : „Nu există nici o înregistrare în scipturile Pali sau în comentariile acestora (sau , din câte ştiu eu în nici una din scrierile Pali ) despre existenţa lui Sakya Muni după moartea sa , sau despre vreo arătare a sa în faţa discipolilor săi”. Mohamed a murit în 8 iunie 632 d.Hr. , la vârsta de 61 de ani , la Medina ,unde mormântul lui este vizitat anual de mii de devotaţi musulmani . Milioane şi milioane de evrei , budişti şi musulmani sânt de acord că întemeitorii religiilor lor nu s-au ridicat niciodată din praful pământului , prin înviere.”
Theodorus Harnack spunea : „După mine , poziţia pe care o ai privind faptul învierii , nu mai este teologie creştină . Pentru mine , creştinismul rămâne în picioare sau se prăbuşeşte odată ”.
De asemenea , predica lui Petru din ziua de Rusalii este întemeiată complet şi în întregime pe înviere .Nu numai că învierea este tema ei centrală ci , dacă am elimina această doctrină , n-ar mai rămânea nici o doctrină . Pentru că învierea este prezetată ca fiind :
1) explicaţia morţii lui Isus ,
2) anticipată profetic ca experienţă mesianică ;
3) mărturisită apostolic ,
4)cauza revărsării Duhului , justificând astfel fenomene religioase altfel inexplicabile ;
5) atestând poziţia împărătească şi mesianică a lui Isus din Nazaret .
Astfel încât , stabilitatea întregii serii de argumente şi concluzii depinde în întregime de înviere .
Fără înviere poziţia mesianică şi împărătească a lui Isus nu ar putea fi stabilită în mod convingător .
Fără ea , noua revărsare a Duhului ar continua să rămână un mister neexplicat .
Fără de ea , esenţa mărturiei apostolice ar fi dispărut .
Tot ce ar rămâne din această învăţătură ar fi expunerea mesianică a Psalmului 16 şi aceasta doar ca o experienţă viitoare , a unui Mesia care nu a apărut încă . Ar mai rămâne de asemenea aprobarea divină a lui Isus , confirmată de lucrările Sale ; evident însă ca o aprobare atribuită numai vieţii Lui ; o viaţă sfârşită la fel ca a oricărui profet pe care naţiunea a refuzat să-l mai tolereze . Deci , prima predică creştină este fundamentată pe poziţia lui Isus Hristos stabilită de învierea Sa .
Josh McDowell „Mărturii care cer un verdict ”
Curbet Alexandru 