În ultimul articol am scris cum ar trebui să-ţi educi copii , în lumina cărţii Proverbe , scrisă de împăratul Solomon . În acest articol vom continua enumerarea principiilor de educare a copiilor .
Copilul trebuie învăţat să nu se pună garant pentru cineva .Dar dacă totuşi a promis , el trebuie învăţat să aducă la împlinire lucrul promis . Sunt sigur că o dată ce va îndeplini promisiune , în viitor nu va mai face astfel de promisiuni necugetate .Dar dacă este posibil să scape de promisiune , să o facă . „Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale, fă totuş lucrul acesta, fiule: desleagă-te, căci ai căzut în mîna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt, şi stăruieşte de el. Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale! Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului, şi ca pasărea din mîna păsărarului…” (v. 6.1-5)
Conform DEX-ului :Chezaş 1) persoană care garantează cu averea sa pentru cineva; garant. 2) persoană care îsi asumă responsabilitatea morală pentru altul.
Trebuie să i se cultive doar calităţi, iar defectele trebuiesc condamnate .Chiar Dumnezeu condamnă păcatul , deci aceeaşi atitudine trebuie să o aibă şi copilul . Dacă va iubi pe Dumnezeu , atunci va urâ păcatul . „Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura… mincinoasă, iată ce urăsc eu.” (v. 8.13)
Copilul trebuie pedepsit dacă a greşit .Însă înainte de pedeapsă (nu obligatoriu fizică ) copilului trebuie să i se spună ce a greşit . Părintele trebuie să spună copilului că este iubit şi apreciat , şi ce-i mai important – să explice pentru ce este pedepsit . Astfel copilul va crede că părinţii îl pedepsesc din ură .”Cine îşi aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite.” (v.10:17)Astfel copilul va ajunge să aprecieze certarea . Părinţii trebuie să mustre copilul imediat , nu după câteva zile sau săptămâni . Astfel copilul va apuca pe „căi greşite”. Dacă copilul ajunge să nu se socotească cu părinţii , să repede aceleaşi „bazaconii” , şi nu doreşte să-şi schimbe comportamentul , atunci Biblia ne spună să-l pedepsim cu nuiaua. „Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată.” (v.13:24) Nu scrie cu bâta , cu lanţul , cu o ţeavă , cu pumnul , ci cu nuiaua . Deoarece „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va deslipi de el. ” (22:15)
Trebuie învăţat să nu bârfească .„Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s’a încredinţat.” (v.11:13)
Când comunică să se gândească la felul cum sunt primite cuvintele lui .Astfel va ajunge să nesocotească pe ceilalţi şi îşi va permite să spună orice. El trebuie să ştie puterea cuvântului . Ca şi copil lucrtul acesta poate fi învăţat de la părinţi .„Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare.” (v. 12:18)
Să ia în serios păcatul .Să nu-şi permită să cocheteze cu păcatul , ca să ajungă să zică „Ce fac rău ?” , „O dată şi după asta nu mai fac .” , „Oricum nu mă vede nimeni .” Astfel va ajunge acolo unde nu a dorit , şi nu se va opri acolo unde a vrut . „Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul.” (v.14:9)
Curbet Alexandru 