Cum trebuie să privim botezul în apă?

7 Feb

În multe cazuri oamenii au întrebări asupra botezului .
Se botează oamenii de la naştere ? Se botează oamenii la maturitate ? Când trebuie să aibă loc botezul ?
La aceste întrebări voi încerca să răspund în acest articol.

Botezat înseamnă scufundat , imersat în ceva ; după care corpul are aceleaşi caracteristici ca şi mediul în care a fost scufundat . De exemplul , o ţesetură albă imersată într-o vopsea roşie , va purta după aceea culoarea roşie . Culoarea nu-i aparţinea ,dar după scufundare, va fi o caracteristică a ei . În urma unei cercetări am observat că Scriptura vorbeşte despre mai multe tipuri de botez . Ca să fie mai uşor , am reprezentat aceste tipuri de botez pe care le-am întâlnit în Noul Testament mai jos. Deoarece ele sunt legate între ele , ar fi bine să le urmăriţi consecutiv .

Botezul lui Ioan.

La începutul fiecărei evanghelii este redat botezul lui Ioan Botezătorul . Ca exemplul am luat pasajul din Evanghelia după Marcu 1:1-5

Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Dupăcum este scris în proorocul Isaia: ,,Iată, trimet înaintea Ta pe solul Meu, care ‘ţi va pregăti calea… Glasul celui ce strigă în pustie: ,,Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările,„ a venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în rîul Iordan.

Aici, exact ca şi în celelalte evanghelii, găsim următoarele adevăruri : Ioan a fost trimis înaintea lui Isus , şi pregătea oamenii pentru venirea lui Isus , cum singur se numeşte „Glasul celui ce strigă în pustie: ,,Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările,„”. În contextul în care a venit Ioan – poporul aştepta pe Mesia , Cel ce avea să salveze poporul . Dar chiar atunci poporul a ajuns într-o formă de legalism, şi atrăgeau atenţie mai mare la tradiţiile lor şi obiceiurile lor . De aceea Ioan cerea ca oamenii să-şi mărturisească păcatele(să se întoarcă la Dumnezeu) , şi astfel ei deveneau conştienţi de starea lor păcătoasă . Şi în Evanghelia după Matei 2:8 mai argumentează că „Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.” . Îi îndemna să trăiască aşa şi mai departe . Deşi recunoaşte că vine Unul care-i va boteza cu alt fel de botez : cu duh şi foc. Astfel el recunoaşte diferenţa dintre botezul cu care boteza el , şi cel cu care va boteza Hristos. Deci…

Botezul lui Ioan era un simbol , care arăta la botezul lui Isus Hristos. Exact cum spunea şi Isaia în capitolul 1:6

„Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe cari le-aţi făcut! ‘ncetaţi să mai faceţi răul!”

Evanghelistul Ioan vine cu alte detalii: Ioan Botezătorul era trimis de Dumnezeu : „El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentruca toţi să creadă prin el.” Mai departe se spune că „Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină” .Prin faptele sale el pregătea venirea lui Isus Hristos , pentru ca toţi să creadă prin el . El a fost un istrument de care S-a folosit Dumnezeu.

Botezul lui Isus

Isus a fost botezat de către Ioan , dar nu pentru că avea nevoie de pocăinţă , ci pentru că -„se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.„ Aceasta a făcut parte din planul lui Dumnezeu . Pentru ca să-L facă cunoscut oamenilor pe Mesia . Când a văzut pe Isus , Ioan L- a recunoscut ca „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. Şi imediat au urmat alte două lucruri :

1. Ioan afirmă că „tocmai de acea am venit să botez cu apă : ca EL să fie cunoscut lui Israel”.

2. Doi ucenici ai lui Ioan L-au urmat pe Isus .

Ca mărturie Duhul Sfânt a coborât peste Isus , iar vocea lui Dumneu Tatăl a zis „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care ‘mi găsesc plăcerea.”

 Botezul cu Duhul Sfânt.

Botezul cu Duhul Sfânt a fost prezisă de către proorocul Isaia şi de Ioan Botezătorul . Dacă aceasta nu ar fi avut loc , atunci nu avea sens să credem în Biblie şi promisiunele ei. Însă faptul că Duhul Sfânt a fost dat în ziua Cincizecimii , arată încă o dată verdicitatea Scipturii , şi verdicitatea lui Dumnezeu . Prima dată botezul cu Duhul Sfânt a fost menţionat în cartea Faptele Apostolilor 2:1-4 . Atunci ucenicii lui Isus s-au dus în Ierusalim , şi aşteptau făgăduinţa Lui .

În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaş loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s’au aşezat cîte una pe fiecare din ei. Şi toţi s’au umplut de Duh Sfînt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.” În următoarele pasaje , botezul cu Duhul Sfânt era urmat de fiecare dată de momentul pocăinţei .

Pavel spune că :

„Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr’un singur Duh.” (1 Corinteni 12:13)

Aici aflăm de asemenea că Duhul la momentul pocăinţei (acceptării lui Isus ca salvator) mai dă şi daruri duhovniceşti . Dar despre darurile spirituale voi vorbi în alt articol.

 De ce se botează astăzi creştinii.

În primul rând este o poruncă a lui Isus Hristos.

„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh.Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v’am poruncit. Şi iată că Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin.” (Evanghelia după Matei 28:18-20)

Aici se vede o consecutivitate în fapte : un creştin întâi este ucenic , apoi botezat , apoi este învăţat să păzească tot ce a porucit Isus . Iar ordinea trebuie să fie totdeauna aceasta . Deoarece …

Trebuie să crezi şi apoi să te botezi .În Faptele Apostolilor capitolul 8:36b-38 , famenul etiopian , după o discuţie cu Filip , a întrebat :

„,,Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?„ Filip a zis: ,,Dacă crezi din toată inima, se poate.„ Famenul a răspuns: ,,Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.„ A poruncit să stea carul, s’au pogorît amîndoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.”

În Epistola întâia a lui Petru 3:21 se dă definiţia botezului .

botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos,”

Apostolul Petru ne vorbeşte despre botez ca ceva ce nu este o curăţie de întinăciuni trupeşti (păcate) , ci mai degrabă ca o recunoaştere a unei fapte -cuget curat înaintea lui Dumnezeu ,care se face doar prin învierea lui Isus Hrisos. Deci are loc mărturisirea unui cuget curat , apoi botezul . Nu invers.

Pavel vorbeşte despre botez , ca o scufundare în Hristos .

Toţi cari aţi fost botezaţi pentru Hristos, v’aţi îmbrăcat cu Hristos.” (Galateni 3:27)

Astfel , toţi care au fost botezaţi în Hristos , au caracteristicile lui Isus , şi tind să aibă caracterul lui Isus . Frumoasă este expresia „îmbrăcat cu Hristos”, care sugerează o contopire cu caracterul lui lsus . Deci cel ce s-a botezat trebuie să reflecte caracterul lui Isus , gândurile Lui , şi dorinţele Lui .

La sfârşit să facem um scurt rezumat :

Scopul cu care a fost botezat Isus a fost pentru a se face cunoscut poporului Israel , ca şi Mesia. Scopul cu care boteza Ioan a fost să pregătească calea lui Isus , şi să arate nevoia oamenilor de pocăinţă . Botezul astăzi este o dovadă de ascultare şi o mărturisire publică a unui cuget curat , şi o dorinţă de a fi un ucenic de a lui Hristos. Botezul nu se poate face la naştere , deoarece copilul nu poate să-şi mărturisească păcatele , şi nici nu poate fi un ucenic .Acest pas poate fi făcut de o persoană matură , în stare să răspundă de faptele sale .

Dar tu eşti cu adevărat botezat în Hristos ? Dacă nu , atunci nu întârzia să faci un legământ cu Domnul nostru Isus Hristos , ca să fii îmbrăcat cu Hristos şi să ai un cuget curat înaintea lui Dumnezeu .

imaginea: betel.ro

Anunțuri

7 răspunsuri to “Cum trebuie să privim botezul în apă?”

  1. marius Mai 25, 2008 la 9:50 #

    imi place foarte mult defnita Botezului si insemnatatea Lui!!!

  2. david Ianuarie 26, 2010 la 18:42 #

    Darul limbilor va inceta (1 cor. 13-8)… Este cu totul exclus ca vorbirea in limbi prin darul Sfantului Duh sa insemne o bolborosire de vorbe intr-o limba inexistenta si nepriceputa de nimeni, pt, ca atunci nu s-ar mai vorbi de „limbi„ si de limbi „noi„ (marcu 16, 17). Iar mai presus de toate, ar fi de neinlaturat contrazicerea cu textul atat de limpede al capitolului 2 din Faptele Apostolior.
    De ce a fost luat acest dar???
    Nu pt. motivul ca Dumnezeu nu ne cinsteste, ci pt. ca ne cinsteste foarte mult.
    Oamenii erau atunci mai fara minte, deoarece erau de curand izbaviti de idoli si mintea lor era inca neascutita si erau atrasi si incantati de toate cele trupesti, nu aveau inca nici o idee de darurile netrupesti si nici nu stiau ce este harul spiritual, care se contempla numai prin credinta. Pentru aceea se faceau atunci semne. Cei de atunci nu credeau daca nu primeau un semn.
    Sfanta Scriptura spune ca este un sg. botez (Efes.4,5; I cor. 12,13). Iar botezul cu Duh Sfant si cu foc, de la Cinzecime, este altceva decat botezul crestin pe care il vestise atat Ioan Botezatorul (Matei 3, 11: marcu 1,8; luca 3,16;ioan1;33) cat si Mantuitorul (Fapte 1,5).Si despre care Mantuitorul a spus ca va fi cu apa si cu duh (IOAN 3,5);nu numai cu apa, ca al lui ioan, dar nici ,numai cu Duh.
    Chiar daca uneori, in legatura cu practica acestei Taine se vorbeste fie numai de apa (Fapte 18, 36-39), fie numai de Duh (Fpate 1,5; Matei 3,11). Botezul crestin este unul singur si nedespartit (Ioan 3,5).
    Apostolii l-au prmit la Cinzecime numai prin varsarea Sfantului Duh, fara apa, dar acest fel de impartasire a fost numai o exceptie , ca inceput al Botezului crestin. Incolo insa, chiar ei insisi cand l-au impartasit cuiva, l-au impartasit deodata cu apa si Duh si numai in acest sens vorbesc ei despre Botez. Asa a botezat Diaconul Filip pe famenul etiopian (Fapte 8, 26-38), Apostolul Pavel pe ucenicii din Efes (Fapte 19, 1-6), Apostolul Petru pe paganii din casa sutasului Corneliu (Fapte 10, 47-48), adica exact asa cum ii spusese Mantuitorul lui Nicodim (Ioan 3, 5). Apostolul Pavel zice textual: Este un Domn, o credinta, un botez (Efes. 4, 5). Daca in crestinism ar exista doua botezuri, apostolul n-ar fi putut spune ca este unul, ci ca sunt doua si ca unul fara celalalt nu este indestulator, sau nu este complet.
    Vorbirea in limbi prin darul Sfantului Duh nu este o simpla bolborosire, ci este vorbirea intr-o alta limba, straina, pe care strainii o inteleg perfect, cum a fost cazul in Ierusalim, la Cincizecime (Fapte 2, 8-12) si numai localnicii nerecunoscatori ai altor limbi n-o intelegeau fara talmacire, cum a fost cazul tot atunci la Ierusalim (Fapte 2, 13) si mai ales mai apoi in Corint (I Cor . 14, 2 s.a.). Iata deci ca limbile vorbite prin darul deosebit al Sfantului Duh pot fi intelese de ascultatori si ca nu totdeauna este nevoie de darul talmacirii, ele nefiind nedeslusite si incalcite, ci limbi cu inteles si existente ale unui popor strain.
    Noi trebuie sa-i aducem lui Dumnezeu inchinare inteleapta (Rom. 12, 1), folosind nu numai duhul nostru, ci si mintea (I Cor. 14, 15), spre a ne fi si noua insine si altora de folos (I Cor. 14, 16-17).

    Daca s-ar aduna toti si ati vorbi in limbi, si ar intra nestiutori sau necredinciosi, nu vor zice oare ca sunteti nebuni? ( 1 cor 14-23). Sunteti ca niste oameni ce vorbesc in vant.: Daca prin limba nu veti da cuvant lesne de inteles, cum se va cunoaste ce ati grait? Veti fi ca niste oameni care vorbesc in vant ( cor 14, 9.) Sunt multe feluri de limbi în lume, totuşi nici una din ele nu este fără sunete înţelese (1 Cor 14 10)
    Nu Duhul LUI Dumnezeu va poarta pe voi atunci cand vi se pare voa ca vorbiti in limbi straine, ci duhul satanei, care gasind la voi minte slaba si nelamurita, voieste prin voi sa falsifice adevarata lucrare a Duhului Sfant.
    Daca vorbirea in limbi de la Cinzecime ar fi o bolborosire, atunci tot atat de neinteleasa ar fi fost si pt. altii. Dar noi vedem ca la Pogorarea Sfantului Duh, nu a fost asa.
    Miscarile trupului in timpul presupusei „vorbiri„, sunt clar, semen ale prezentei duhului cel viclean. Manifestari asemanatoare se intamplau si in vremea grecilor pagani, care, rugandu-se zeului lor Dionisis, tremurau, cadeau in transa (extaz), se tavaleau pe jos, la fel ca indracitii ( ca cei posedati de diavol). Apoi se sculau si cantau cantece, scotand exclamatii de bucurie draceasca.
    Penticostalii se intrec care mai de care sa vorbeasca in limbi, si nu pt. straini necredinciosi, ci chiar pt. credinciosii lor, iar limbile sunt pt. necredinciosi ( I cor. 14-22).
    In Ierusalim la Cinzecime, a fost deplina randuiala. Nu ni se spune si nu rezulta din nimik ca ar fi fost neoranduiala, pt. ca astfel nu s-ar fi inteles nimik din ceea ce se predica acolo.
    In Corint insa prin vb. In limbi era neoranduiala si de aceea ap. Pavel cere sa se inlature harmalaia care facea ca rugaciunea sa se faca in chip necuviincios, pt. ca Dumnezeu nu este al neoranduirii(I Cor 14-33).
    La penticostali este ceva mult mai mult decat cum trebuie sa fi fost in Corint pana la momentul cand a intervenit apostolul. Voi vb in „limbi„ mai multi deodata si nu numai ca nimeni nu intelege, dar in harmalaia asta, unii sar in sus, ridica mainile, striga, plang tremura, cad in genunchi…..fiind o atmosfera mai mult de balci, decat una de rugaciune.
    In adunarile penticostale, predicatorii gasesc prilejul ( inainte sau dupa vb in limbi), de a adresa cuvinte de batjocura, la adresa altor religii, si oameni, dupa care cad iarasi si vb in limbi. Oare este cu putinta ca intr-o astfel de atmosfera sa fie de fatza Duhul Sfant, Care in astfel de oameni sa-si risipeasca darurile Sale? Oare Duhul este la indemana batjocoritorilor, care se fac judecatori trufasi ai altora, in locul singurului Judecator, Dumnezeu.
    Asemenea comportament este de natura demonica, pe care voi penticostalii o aveti de la „filosofii iadului`, si de la dracii numiti arhiconi, care stiind scripturile, duc in ratacire pe cei nestiutori, si inselati de ei, chiar cu cuvinte luate din Sfanta Scriptura.

    In Scriptura citim ca exista un dar special al Sfnatului Duh, prin care cineva poate deosebi duhurile (I cor 12, 10), deoarece, nu numai Duhul Lui Dumnezeu insufla pe oameni, ci si duhul satanei (I cor 12, 3), si chiar duhul omului.
    Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci incercati, daca duhuriule sunt, sau nu , da la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit in lume (I Ioan 4, 1). Dar sa nu uitam ca duh diavolesc poate fi uneori si cel ce marturiseste pe Hristos, deoarece insusi satana se preface in inger al luminii. Nu este deci lucru mare daca si demonii iau chip de slujitori ai dreptatii, al caror sfarsit va fi dupa faptele lor (II cor. 11, 14-15).
    Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi. ( 1 cor 10-9)
    Fereste-te si deprinde-te cu dreapta credinta (I Timotei 4, 7), ca toti sa se hraneasca cu cuvintele credintei si ale bunei invataturi (I Timotei 4, 6).

  3. Alexandru Curbet Ianuarie 31, 2010 la 20:32 #

    ce are comentariul tău cu articolul ?
    cred că ai încurcat ceva.
    am văzut că acest comentariu l-ai plasat la mai multe bloguri evanghelice.

    „botezul cu Duh Sfant si cu foc, de la Cinzecime, ” – nu este nici o relatare a faptului că la ziua cincizecimii să fi fost botezat cineva cu foc.
    botezul cu Duhul Sfânt este relatat diferit decât botezul în apă. Când Petru a fost în casa lui Corneliu întâi au fost botezaţi cu Duhul Sfânt şi apoi cu apă.

    Relatările din Faptele
    Apostolilor menţionează că botezul cu Duhul Sfânt este identic cu naşterea din nou, adica cu pocăinţa.

  4. Goncear Daniela Mai 1, 2011 la 13:29 #

    Ms mult, ma ajutat mult acest articol!

  5. Alexandru Curbet Mai 2, 2011 la 20:43 #

    Daniela, mă bucur că ţi-am fost de folos prin acest articol.

  6. EUGENIA RAMONA Octombrie 30, 2012 la 20:39 #

    buna ¡ vreau sa stiu care dintre religii sant mai bune…adica mai aproape de adevar,ptr-ca biblia este doar una dar fiecare explica cum antelege….an felul lui.´´´´astept un raspuns daca se poate ????? va multumesc mult.!!!!

  7. Adi Boțoc Iulie 15, 2013 la 1:23 #

    religie e lemn dar credința aur. Credința generează nașterea din nou, nașterea din nou înseamnă schimbarea valorilor vieții, dacă până azi Dumnezeu era undeva la un loc oarecare, de azi Dumnezeu vrea să fie pe locul 1 în viața ta, nașterea din nou generează legământul cu Domnul prin apa botezului apoi biblia spune că vom primi și darul Duhului Sfânt. deci religia -i lemn dar credința- i aur! Bierica ce practică valorile acestea este mai aproape de Dumnezeu și învățăturile sale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: