Ce-i viaţa ta? E o peniţă ,
Cu care scrii mereu pe-un drum
Şi –apoi la ultima portiţă
Ce-ai scris pe-a drumului tăbliţă
Nu se mai şterge nicidecum .
Şi vorbe-n vânt şi fapte rele
Rămân pe veci ca-ntr-un album ;
Păzit e scrisul tău de stele ,
De-ai pune mări întregi să-l spele ,
Nu se mai şterge nicidecum .
Să nu te minţi că-n veşnicie ,
Trecutul se preface-n scrum ;
Căci Dumnezeu stă mărturie
Că totul ce-n faţă Lui se scrie ,
Nu se mai şterge nicidecum .
În ceasul greu de judecată
Îţi vei citi întregul drum
Şi-i izbucni în plâns de-odată
Dar nici o slovă-nlăcrimată ,
Nu se mai şterge nicidecum .
Isus pe lemn răbdând arşiţa ,
Isus e preţul tău acum ;
Te face alb ca lămâiţa
Şi tot ce-a scris pe drum peniţa
Nu mai rămâne nicidecum .
Azi adu-ţi vina ta şi greşul ,
Isus îţi şterge-al vieţii drum ;
Cum trece pe nisip vârtejul ,
Dar dacă azi nu prinzi prilejul ,
Nu se mai şterge nicidecum .