Decizie de a mă deconecta de la rețele de socializare

24 Iul

De curând am hotărât să nu intru pe rețelele de socializare minim pentru 2 săptămâni, începând de luni. Știu că tot mai mulți fac acest lucru, cei mai mulți au recunoscut că după 2 săptămâni nici nu mai intră pe rețele de socializare.

Evanghelia falsă din cântări

23 Iul

Ce părere aveți?

Căsătoriile homosexuale victimizează copiii

9 Iul

Proiectul constitutional pentru revizuirea Articolului 48 din Constitutia Romaniei se afla in Curtea Constitutionala. Soarta celor 3 milioane de semnaturi date in sprijinul acestui proiect va fi decisa in urmatoarele citeva saptamini. Va pastra si proteja Romania casatoria naturala intre barbat si femeie, ori va decide Curtea Constitutionala, asa cum au facut alte tari, ca institutia cea mai importanta din istoria umanitatii a devenit irelevanta si fara rost in lumea post-moderna?
Homosexualii Romaniei si aliatii lor din afara Romaniei deja s-au pozitionat in Curtea Constitutionala impotriva proiectului de revizuire cu memorii prin care cauta sa convinga ca familia si casatoria naturala sunt fara rost si ca discrimineaza impotriva lor. Un lucru fundamental pe care Curtea Constitutionala si parlamentarii Romaniei trebuie sa-l inteleaga este ca peste tot unde casatoriile homosexuale au fost legalizate impactul lor social a fost distrugator. Confidenta tinerilor in familie si institutia casatoriei a scazut vertiginos, tinerii devin tot mai ambivalenti fata de casatorie si familie, libertatea religioasa e in conflict cu drepturile homosexualilor, tribunalele interne si cele internationale tind sa avantajeze drepturile homosexualilor in detrimentul libertatii religioase si de constiinta, indoctrinarea in homosexualitate si promiscuitatea sexuala devine tot mai pronuntata in scolile occidentale, iar confuzia sexuala si de gen a atins proportii alarmante in rindurile tinerilor occidentali. De ce, atunci, sa fie Curtea Constitutionala influentata sa ia o decizie care inevitabil va duce societatea romana in aceasi directie? Nadajduim, insa, ca decizia Curtii va respecta vointa milioanelor de romani care au semnat pentru ca decizia finala privind casatoria ca institutie sa fie decisa de ei, de cetateni, nu de politicieni ori tribunale.
Astazi elaboram asupra unui motiv in plus pentru care casatoriile homosexuale nu trebuie legalizate. Ele nu au nimic de a face cu egalitatea, nediscriminarea ori cu dreptul la casatorie. Acolo unde au fost legalizate, casatoriile homosexuale au victimizat si continua sa victimizeze copiii. Legalizrea casatoriilor homosexuale a institutionalizat, de fapt, un stil de viata fara nici o valoare sociala caracterizat doar prin efecte negative. Victimizarea copiilor in “familiile” homosexuale e un subiect rar discutat, nu e la moda, iar atunci cind e pus in discutie, zgomotul si propaganda homosexualilor previn o discutie lucida si rationala a subiectului. Din fericire, in ultimii ani un numar in crestere de studii sociologice au fost publicate care dovedesc adevarul incontestabil ca asa numitele “familii” homosexuale vatama copiii. Acest adevar incontestabil ar trebui sa fie cel mai convingator argument impotriva legalizarii casatoriilor homosexuale. Ce castiga societatea din legiferarea unei institutii care, asa cum a fost dovedit, victimizeaza copiii, le cauzeaza confuzie sexuala, si le incetineste dezvoltarea intelectuala, morala si autostima?
 
Sociologii isi pronunta sentinta
Dintre sociologii occidentali care au studiat si publicat extensiv privind impactul casatoriilor homosexuale asupra copiilor, s-au impus doi sociologi americani, Mark Regnerus, catolic, profesor de sociologie la Universitatea din Texas (University of Texas, Austin), si Paul Sullins, catolic, profesor de sociologie la Universitatea Catolica a Americii din Washington (Catholic University of America).
Mark Regnerus si-a publicat studiul in 2012 in Social Science Research, cu titlul How different are the adult children of parents who have same-sex relationships? Findings from the New Family Study. (“Cit de diferiti sunt adultii crescuti ca minori de parinti in relatii cu persoane de acelasi sex? Datele unui nou studiu”). Studiul e publicat la paginile 752-770 si l-am comentat deja in 2012 cind a fost publicat.
Paul Sullins si-a publicat primul studiu in 2014 iar al doilea recent, in iunie anul acesta. Inainte de ei au scris si alti sociologi dar la o vreme cind interesul in subiect era mult mai scazut iar miza mult mai mica. Odata, insa,  ce tribunalele au devenit cimpuri de batalie pentru recunoasterea unui drept la casatorii homosexuale, sociologi de ambele parti ale subiectului au inceput sa scrie cu zel si agresiv incercind as inflenteze tribunalele, opinia publica, jurnalistii si lumea intelectuala. Unii au depus marturii de expertiza in tribunale pentru a influenta o decizie favorabila pentru homosexuali. Iar in 2012 dupa ce Regnerus a publicat cel mai influent studiu privind subiectul facut pina atunci, intelectuali pro-homosexuali s-au raliat impotriva lui, l-au discreditat si au cerut sa fie exclus din organizatiile academice din care facea parte, inclusiv din universitate, dar fara succes. Investigatiile lansate impotriva lui Regnerus si a studiului lui nu au revelat nicio iregularitate.
 
Studiul lui Regnerus
Importanta enorma a studiului lui Regnerus (2012) nu poate fi exagerata. Contine o bogatie imensa de date privind impactul nefast al casatoriilor homosexuale asupra copiilor, si face referinta la o multime de studii publicate in anii 90 privind copiii crescuti de cupluri homosexuale inca inainte de legalizarea casatoriilor homosexuale. E remarcabil ca rezultatele studiilor anilor 90 sunt identice cu rezultatele studiilor publicate 20 de ani mai tarziu. Studiile acestea denota urmatoarele consecinte.
O intrebare care ne preocupa pe toti este daca copiii crescuti de homosexuali tind sa devina si ei homosexuali. Din nefericire, rapunsul la aceasta intrebare, dat de aceste studii, este afirmativ – copiii crescuti de homosexuali tind spre un stil de viata homosexual ca adulti. In timp ce doar 61% dintre copiii crescuti de homosexuali se identifica ca heterosexuali ca adulti, 90% dintre copiii crescuti de parinti de sex opus se identifica ca fiind heterosexuali ca adulti. Un alt studiu, publicat in 1997, indica ca 71% dintre copiii crescuti de homosexuali se identificau ca adulti ca fiind heterosexuali. (Pagina 762)
Un impact similar, dar la fel de negativ, este nivelul ridicat de asexualitate al copiilor crescuti de homosexuali. Asexualitatea e starea de indiferenta fata de sex a copiilor. Adica copiii nu dezvolta un interes in relatii sexuale, nici cu persoane de acelasi sex nici cu persoane de sex opus. De exemplu, studiile anilor 90 reflectau ca 4.1% dintre fetele crescute de lesbiene indicau ca nu erau interesate de fel in relatii sexuale, in comparartie cu doar 0.5% la fetele crescute de parintii de sex opus. (Pagina 762)
 
Promiscuitatea e mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali iar monogamia nu e o valoare de interes. Conform studiilor anilor 90, la cuplurile heterosexuale incidenta relatiilor sexuale in afara relatiilor monogame era de 13%, iar la copiii crescuti de homosexuali de 43%. In alte cuvinte 43% dintre copiii crescuti de homosexuali au intretinut, ca adulti, relatii sexuale cu persoane terte. (Pagina 763)
 
Promiscuitatea e deasemenea mult mai pronuntata la parintii homosexuali decit la parintii heterosexuali. Fetele crescute de mame lesbiene au raportat, in medie, de-a lungul vietii, relatii sexuale cu inca o partenera lesbiana, cit si cu (curios zicem noi) patru barbati. In contrast, fetele crescute de mame heterosexuale au raport o incidenta de doar 0.22 de relatii sexuale cu alte femei, si 2.79 de relatii sexuale cu mai mult de un singur barbat. La fel, baietii crescuti de homosexuali au raportat de-a lungul vietii, in medie, relatii sexuale cu 3.46 de femei si cu 1.48 de barbati. In contrast, baietii crescuti de heterosexuali au raportat, tot in medie, relatii sexuale de-a lungul vietii cu 2.70 de femei si 0.20 de barbati. (Pagina 763)
 
Violenta sexuala si abuzul sexual sunt mai frecvente la copiii crescuti de homosexuali decit la cei crescuti de heterosexuali.Un studiu publicat in 2011 indica ca 23% dintre copiii crescuti de femei lesbiene au suferit victimizare ori  abuz sexual, in comparatie cu doar 2% dintre copiii crescuti de heterosexuali. Un alt studiu punea incidenta victimizarii sexuale la copiii crescuti de lesbiene la 31% dintre respondenti si la 3% la copiii crescuti de parinti heterosexuali. Incidenta la copiii crescuti de cupluri de barbati homosexuali era de aproape 10%. (Paginile 762-763)
 
Incidenta relatiilor sexuale fortate (“forced sex”) este deasemenea mult mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali decit la copiii crescuti de heterosexuali. De exemplu, 31% dintre copiii crescuti de femei lesbiene au confirmat ca pe parcursul vietii au fost constransi sa intretina relatii sexuale impotriva vointei lor. Incidenta la copiii crescuti de barbati homosexuali a fost de 25%, iar la copiii crescuti de parinti heterosexuali de 8%.
Studiul lui Regnerus construieste pe studiile anilor si ajunge la urmatoarele concluzii proprii. Copiii crescuti de heterosexuali, confirma el, sunt cu mult inaintea copiilor crescuti de homosexuali in toate categoriile investigate. Sunt mai educati, au note mai bune la scoala, se bucura de mai multa acceptare intre colegii de scoala, sunt mai sanatosi, parintii lor castiga mai bine, relatiile parintilor lor sunt mai stabile, relatiile lor cu parintii lor sunt mai bune, sunt mai putin impulsivi, sunt mai mult atasati de parintii, fratii si surorile lor, sunt mai putin depresati, se simt mai fericiti. Criminalitatea e deasemenea mult mai redusa la copiii crescuti de heterosexuali, consumul de tutun, droguri si marijuana mai redus, abstinenta mai frecvent practicata, iar vizionarea televizorului mai redusa.
 
Studiul lui Paul Sullins 2016
Titlul studiului lui Sullins e “Invisible Victims: Delayed Onset Depression among Adults with Same-Sex Parents (“Victime invizibile – depresia tardiva la adultii cu parinti de acelasi sex”), are 8 pagini, si a fost publicat de Hindwai Publishing Corporation luna trecuta. Paragrafele introductive ale studiului expun lacunele studiilor facute de sociologii prohomsexuali care opineaza ca nu exista diferente intre copiii crescuti de homosexuali si cei crescuti de heterosexuali. O deficienta a acestor studii, zice Sullins, este ca ele nu sunt longitudinale, adica nu analizeaza consecintele suferite de copii pe parcursul vietii. Unele sunt selective si se focalizeaza pe copiii crecuti de cupluri de homosexuali bogati (Australia) ori pe un grup relativ mic de repondenti. In contrast, studiul lui Sullins e longitudinal si include mii de copiii crescuti atit de heterosexuali cit si de homosexuali. Studiul e singurul de pina acuma care reflecta impactul stilului de viata homosexual al parintilor asupra copiilor odata ajunsi adulti. In alte cuvinte, studiul se focalizeaza pe adultii care ca minori au fost crescuti de homosexuali. Consecintele sunt distrugatoare. Sullins isi imparte studiul in doua grupuri, un grup format din minori intre 13 si 19 ani, si un grup format de adulti intre 24 si 32 de ani.
Principalele concluzii privind primul grup sunt urmatoarele: 21.8% dintre copiii crescuti de heterosexuali sufera de depresie, in comparatie cu 18.3% dintre copiii crescuti de homosexuali. Ideatia suicidara insa e mult mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali. Doar 13.6% dintre copiii crescuti de heterosexuali s-au gaindit serios la sucid, in comparatie cu 43.5% dintre copiii crescuti de homosexuali. Anxietatea e mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali (89.9%) in comparatie cu copiii crescuti de heterosexuali (56.9%). Simtamintele de instrainare de parinti sunt mai ridicate la copiii crescuti de homosexuali (93.2%) in comparatie cu copiii crescuti de heterosexuali (35.8%). Obezitatea e relativ scazuta la copiii crescuti de heterosexuali (13.8%) dar mult mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali (30.8%). Abuzul copiilor crescuti de parinti heterosexuali (verbal, fizic ori sexual) e de 58.2% in comparatie cu 92% la copiii crescuti de cupluri homosexuale. (Pagina 3)
Concluziile studiului privind adultii crescuti de homosexuali sunt la fel de sombre. Incidenta depresiei e mai mica la adultii crescuti de parinti heterosexuali (19.7%) in comparatie cu adultii crescuti de parinti homosexuali (51%). Ideatia suicidara e de doar 7.1% la adultii crescuti de parinti heterosexuali dar de 30.1% la adultii crescuti de cupluri homosexuale. Doar 7% dintre adultii crescuti de parinti heterosexuali simt stigmatizare sociala, in comparartie cu 36.7% la adultii crescuti de homosexuali. Instrainarea de parinti e mai ridicata la adultii crescuti de homosexuali (72.6%), si mult mai scazuta la adultii crescuti de parinti heterosexuali (43.5%). De asemenea, obezitatea e mai ridicata la adultii crescuti de homosexuali (71.9%) si mai scazuta la adultii crescuti de heterosexuali (37.2%). (Pagina 3)
Putem vorbi de cauzalitate ori doar de corelativitate (corelatie) intre homosexualitatea parintilor  si situatia precara a copiilor lor ajunsi adulti? Sullins nu se pronunta, dar e clar ca stilul de viata al homosexualilor se reflecta in situatia mai putin avantajoasa social a copiilor lor cind acestia ajung adulti. Sullins citeaza studii conform carora in general homosexualii (mai ales lesbienele) sufera de depresie mai mult ca heterosexualii. Obesitatea e deasemenea mai pronuntata la homosexuali (in special la lesbiene) decit la heterosexuali. La fel, homosexualii au mai putina autostima decit heterosexualii, ceea ce se reflecta si in lipsa de autostima la copiii crescuti de ei.  Sentimentele de stigmatizare sunt deasemenea mai pronuntate la homosexuali decit la heterosexuali.  La fel violenta. Violenta domestica e mai ridicata la cuplurile homosexuale decit la cele heterosexuale, ceea ce se reflecta in nivele mai ridicate de violenta la copiii crescuti de cupluri homosexuale decit la copiii crescuti in familiile heterosexuale. (Pagina 5) Pe scurt, deci, se poate spune ca intr-o masura pronuntata copiii crescuti de homosexuali mostenesc stilul de viata mai putin sanatos al parintilor lor homosexuali. De ce, atunci, sa fie institutionalizate in Romania, or in alte parti ale lumii, casatoriile homosexuale, o practica sociala care victimizeaza si perpetueaza victimizarea copiilor?

RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA COPIILOR – Agenda programelor de educație sexuală

9 Iul

50 lectii de viata de la o femeie desteapta: Viata e prea scurta ca sa urasti si nu te compara cu altii 

8 Iul

B a r z i l a i - e n - D a n (Un Barzilai izvorât din Dan)

Autor: redactia ele.ro

50 lectii de viata de la o femeie desteapta: Viata e prea scurta ca sa urasti si nu te compara cu altii

Regina Brett, una dintre cele mai populare autoare din Statele Unite si posesoarea unui premiu Pulitzer pentru comentariu, este celebra pentru cele „Cele 50 de lectii pe care le-am invatat de la viata”, o culegere de cugetari care exprima indeaproape realitatea in care cu totii traim.

Opiniile sale au devenit acum virale pe internet si sunt foarte apreciate. Si chiar daca autoarea lor are doar 54 de ani, ele au fost atribuite unei femei de 90 de ani, pentru profunzimea lor care denota o experienta puternica de viata.

1. Viata nu este intotdeauna corecta, dar este totusi un lucru bun.

2. Cand ai dubii, fa doar un pas mic inainte.

3. Nu te lua prea in serios. Nimeni nu se ia prea in serios.

4. Plateste-ti datoriiile pentru cardul de credit in fiecare luna.

6. Nu trebuie sa castigi fiecare discutie. Consimteste sa…

View original post 572 more words

Publicitatea corectă despre poftă

21 Iun

Ieri am scris despre pofte și cum abordează apostolii acest subiect, astăzi mă voi strădui să generalizez cele explicate.

  1. Stîrnirea poftelor aduce regrete.
  2. Omul nu poate face ce voiește, el alege doar autoritatea de care să asculte.
  3. A fi a lui Hristos înseamnă a urî faptele firii.
  4. A fi condus de fire  înseamnă a urî lucrurile lui Dumnezeu.
  5. Cel condus de fire nu iubește Scripturile.
  6. Creștinul condus de pofte are o viață de credință care nu îi aduce satisfacție. Credința e corectă, pur și simplu nu e trăită corect.
  7. Cel condus de pofte dă prilej diavolului.
  8. Ori ești prieten cu Dumnezeu ori cu lumea. Nu poți fi cu picioarele în două bărci.
  9. Duhul ne vrea cu gelozie pentru el iar diavolul dorește să fim vrăjmași cu Dumnezeu.
  10. Nu există 90% creștin, așa cum nu poți fi 90% în lumină și 10% în întuneric.
  11. Când iubești lucrurile lumii (pofta ochilor, trupului și lăudăroșia vieții) ești departe de Dumnezeu.
  12. Pofta îți conduce viața. Nu poți doar să o guști, ci vei fi tîrît de ea.
  13. Este afectat de poftă cel care nu veghează asupra lui.
  14. Cel ce nu își plânge păcatul este insensibil și la voia lui Dumnezeu.

Poți controla păcatul din viața ta!

20 Iun

În viața creștinului există momente de cădere, momente cânt păcătuiește. Aceste accidente aduc întristare Duhului și celui care păcătuiește. Decoarece cazurile de cădere sunt bine cunoscute de toți creștinii – apare o întrebare, cum să le evităm?

Apostolul Iacov ne prezintă mecanismul, sau mai bine-zis algoritmul nașterii păcatului:

„Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.” (Iacov 1:14-15)

Omul păcătuiește atunci când nu își controlează gândurile, poftele inimii. Nu în zadar spune Solomon „Păzește-
ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvorarele vieți”. Inima, gândurile noastre trebuie să fie o prioritate. Atunci când nu veghezi nu poți păzi ceva. O minte care nu alege ce să vadă, ce să discute, ce să asculte – este o inimă care îți poate afecta negativ viața. Bătălia vieții trebuie să fie pentru mintea noastră, mai mult decât pentru orice altceva.
Citind Predica de pe munte observ că și Domnul nostru Isus Hristos interiorizează poruncile auzite sau scrise mai dinainte. Poruncile nu sunt ascultate doar de frica pedepsei ci din inițiativă proprie de a fi plăcut Celui ce le-a dat.

Apostolii care au scris cărțile din Noul Testament vin cu aceiași soluție, iată cum o formulează fiecare dintre ei:

Ce spune Pavel.

„16 Zic, dar: umblaţi* cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.
17 Căci firea* pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că* nu puteţi face tot ce voiţi.
18 Dacă* sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19 Şi faptele* firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei* ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit* firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” (Galateni 5:16-21,24)

Apostolul Pavel afirmă că cel ce a crezut poate trăi influiențat de Duhul Sfânt care îl primește la pocăință, sau de poftele firii sale. Condamnearea faptelor firii vine și din motivul că cei care își trăiesc viața conduși de poftele firii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Ori, ori. Nu poți trăi condus de fire și de Duhul. Atunci când dorința ta e să păcătuiești Duhul, fiind politicos, nu îți încurcă. Unicul lucru care îl poate face Duhul e să te convingă de faptul că trăiești în păcat, dar nu te poate călăuzi.
Cum să indentifici o persoană care nu e condusă de Duhul? Pavel spune că el cultivă poftele firii, investește în poftele descrise mai sus, nu în lucrurile sfinte.

Ce spune Iacov

„1 De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care* se luptă în mădularele voastre?
2 Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.
3 Sau cereţi*, şi nu căpătaţi, pentru că* cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.
4 Suflete preacurvare!* Nu ştiţi că prietenia* lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine* vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.
5 Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul* pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine.
6 Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu* stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.”
7 Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă* diavolului, şi el va fugi de la voi.
8 Apropiaţi-vă* de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă* mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă* inima, oameni* cu inima împărţită!
9 Simţiţi-vă* ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră în întristare:
10 smeriţi-vă* înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.” (Iacov 4:1-10)

Iacov afirmă că poftele care apar în viața credinciosului sunt datorate influienței din afară, numită prietenia cu lumea. Dur este mesajul pentru cei care prietenesc cu lumea, căci ei sunt numiți vrăjmașii lui Dumnezeu. Nu poți fi cu poftele lumii și să fii prieten cu Dumnezeu. Oricum trebuie să faci o alegere pentru tine. Să ai dușman pe Dumnezeu sau pe întreaga lume? Prietenia cu lumea aduce pofte nerealizate, himere vândute ieftin, bune de privit și care doresc să deschidă cuiva mintea, lucruri la modă și necesare pentru a fi consumate. Prietenia cu Dumnezeu aduce o dependență de El, o promovare ce vine din partea Lui, o schimbare a faptelor mâinilor noastre și o curățare a gândurilor noastre. Dacă e să alegi – atunci trebuie să te uiți și la sfârșitul unui mod de viață, nu doar la publicitate.

Ce spune Ioan

Ioan e cel care o spune cu dragoste categorică:

„4 Cine* zice: „Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui, este* un mincinos, şi adevărul nu este în el.
5 Dar cine* păzeşte Cuvântul Lui, în el* dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin* aceasta ştim că suntem în El.
9 Cine* zice că este în lumină, şi urăşte pe fratele său, este încă în întuneric până acum.
10 Cine* iubeşte pe fratele său rămâne în lumină, şi în el* nu este niciun prilej de poticnire.
11 Dar cine urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă* în întuneric, şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.
15 Nu* iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă* iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.
16 Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor* şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.
17 Şi lumea* şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” (1 Ioan 2:4-5,9-11,15-17)

Ioan vorbește despre o dragoste categorică cu orice ar putea-o compromite. O dragoste care se vede doar într-un singur mod – să iubești pe aproapele tău. Această dragoste este o dovadă că ești de la Dumnezeu, din Dumnezeu. A fi creștin înseamnă să iubești, din punctul de vedere a lui Ioan.
Însă dragostea nu are nimic cu poftele lumii. Ioan avertizează că lumea te momește cu ceva foarte atractiv: a ceea ce vezi, a ceea ce simți și iluzia a ceea ce poți fi în ochii altora.
Rămâi să alegi tu ce iubești.

Ce spune Petru

„13 De aceea, încingeţi-vă* coapsele minţii voastre, fiţi* treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea* lui Isus Hristos.
14 Ca nişte copii ascultători, nu* vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în* neştiinţă.
15 Ci*, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16 Căci este scris: „Fiţi* sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.” (1 Petru 1:13-16)

Petru aliniază poftele cu modul nostru vechi de a gândi, nu cu cel care îl iubește pe Isus Hristos și ne amintește că poftele sunt cele care ne dictau modul nostru de viață, el spune că ele ne „târau”. Pe de cealaltă parte, sfințenia trebuie să fie o caracteristică trăită și purtată ca o podoabă a fiecărui creștin.
Tot aici Petru ne prezintă un contrast între pofte și Domnul nostru – dacă poftele ne târau ele încotro voiau, atunci Dumnezeu ne chiamă să îl urmăm. O chemare la sfințenie, o chemare la identificare cu Dumnezeu, în comportament.

Indiferent de autor a epistolei suntem puși în față cu același adevăr – ori ascultăm de Dumnezeu ori de poftele noastre, ori trăim fără păcat ori suntem târâți de păcat. Bătălia se duce la nivelul minții, acolo trebuie să fie investiția noastră – să veghem și să rămânem alipiți de Dumnezeu ca nu cumva să ne întoarcem la modul nostru de viață pe care l-am urât și care nu ne-a adus decât un gol și nici o bucurie.
Fiți atenți și nu reacționați doar la publicitate ci verificați produsul întâi!

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 102 alți urmăritori