atitudinea…
Făcând studiul “Doamne vindecă-mi rănile” am aflat că încercările (problemele noastre, grijile) ne sunt date pentru a ne face mai mult după placul lui Dumnezeu, pentru a ne face mai buni.Noi putem să răspundem în două feluri:
- să ne umplem de amărăciune şi răutate, sau
- să acceptăm aceste lucruri ca fiind din partea lui Dumnezeu.
Azi am realizat că această atitudine trebuie învăţată. Trebuie să învăţ să accept unele lucruri pe care nu le pot schimba. Ştiu că doar eu trebuie să -mi schimb atitudinea.
Şi aici nu vorbesc despre păcatul meu, sau a celor din jur. Doar de ambiţiile şi planurile mele.










decembrie 8, 2010 at 16:00
In tot ceea ce facem atitudinea joaca un rol determinant, uneori lucrurile pe care le facem pot fi bune dar daca atitudinea nu este corecta, acestea nu mai au nici o valoare. Tot asa si starea noastra depinde de atitudinea pe care o avem, apostolul Pavel a indemnat filipenii sa se bucure tot timpul in Domnul!
decembrie 12, 2010 at 20:29
Ai dreptate, Irina. Atitudinea este o stare a inimii. Atitudinea frumoasă vine dintr-o inimă mulţumitoare.